10 definiții pentru surzenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURZÉNIE s. f. Surditate (1). – Surzi + suf. -enie.

SURZÉNIE, surzenii, s. f. Surditate (1). – Surzi + suf. -enie.

SURZÉNIE s. f. Boală care constă în pierderea totală sau parțială a auzului; surditate. Frunzele de tei... sînt bune pentru surzenie. La TDRG.

SURZÉNIE ~i f. v. SURDITATE. [G.-D. surzeniei; Sil. -ni-e] // surzi + suf. ~enie

surzenie f. pierdere sau scădere mare a auzului.

surzénie f. (d. surd). Defectu de a fi surd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surzénie (-ni-e) s. f., art. surzénia (-ni-a), g.-d. surzénii, art. surzéniei

surzénie s. f. (sil. -ni-e), art. surzénia (sil. -ni-a), g.-d. art. surzéniei; pl. surzénii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURZÉNIE s. v. surditate.

SURZENIE s. (MED.) surditate, surzeală, (înv. și reg.) surzie, surzime.

Intrare: surzenie
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surzenie
  • surzenia
plural
  • surzenii
  • surzeniile
genitiv-dativ singular
  • surzenii
  • surzeniei
plural
  • surzenii
  • surzeniilor
vocativ singular
plural