SUROGÁT, surogate, s. n. (Adesea cu o determinare arătînd substanța pe care o înlocuiește) Produs de calitate inferioară, destinat să înlocuiască o substanță sau un produs mai greu de procurat și cu care are unele proprietăți comune; erzaț. Surogat de cafea.

SUROGÁT s.n. Produs sau preparat care poate înlocui un alt produs (rar, scump etc.), cu care are calități oarecum asemănătoare; succedaneu. ♦ (Fig.) Contrafacere, falsificare. [Pl. -te, -turi. / < germ. Surrogat, cf. it. surrogato].

SUROGÁT s. n. produs, preparat care poate înlocui un alt produs, cu care are calități oarecum asemănătoare; succedaneu. ◊ contrafacere, falsificare. (< germ. Surrogat)

SUROGÁT ~e n. 1) Produs destinat să înlocuiască un alt produs, de calitate superioară, având cu acesta calități asemănătoare; erzaț. 2) fig. Imitație frauduloasă; rezultat al unei contrafaceri. /<germ. Surrogat, it. surrogato

surogat n. substanță ce poate fi substituită alteia: surogat de cafea.

*surogát n., pl. e (germ. surrogat, d. it. surrogato, lat. subrogatus, pus în loc. V. subrog). Succedaneŭ, substanță care poate înlocui alta: surogat de cafea.

mámă-surogát s. f. Femeie care dă naștere unui copil dintr-un embrion generat prin fecundarea ovulului unei alte femei care nu poate să ducă la bun sfârșit sarcina ◊ „[...] dacă soția este aceea care nu poate face copii, a început să se recurgă la soluția «mamelor surogat», adică la inseminarea artificială – contra unei sume substanțiale – a unei femei care se angajează, în scris, să renunțe la orice drepturi asupra copilului după nașterea sa.” R.l. 2 II 84 p. 6 (cf. it. madre surogato; PN 1985)

surogát s. n., pl. surogáte

surogát s. n., pl. surogáte

SUROGÁT s. erzaț. (~ de cafea.)

SUROGAT s. erzaț. (~ de cafea.)