2 intrări
18 definiții
- explicative DEX (14)
- ortografice DOOM (3)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
SURLIȚĂ, surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță.
SURLIȚĂ, surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
sorliță sf [At: MARIAN, O. I. 178 / V: sur~, șor~, șur~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg dal усорлица] (Orn; reg) Zăgan (Gypaëtus barbatus aureus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surliță2 sf vz sorliță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surliță1 sf [At: MARIAN, ap. CADE / Pl: ~țe / E: surlă + -iță] 1-2 (Buc; șhp) Surlișoară (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorliță sf vz sorliță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurliță2 sf vz surliță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurliță1 sf vz sorliță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURLIȚĂ, surlițe, s. f. Diminutiv al lui surlă1. Unii feciori suflă în buciume, cîntă în surlițe, fluiere. MARIAN, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pleșuv a. 1. chel; 2. fig. gol, neacoperit: munții pleșuvi. [Slav. PLĬEȘĬVŬ]. ║ m. Zool. 1. vultur cu capul mohorît, se nutrește cu mortăciuni (Vultur fulvus); 2. (răpitor de miei), vultur care răpește nu numai miei, ci și copii (Gypaetos barbatus): el se numia în vechime zagan, azi în Mold. (Buc.) ceahlău și în Tr. sorliță.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sorliță f. Tr. vulturul mieilor care răpește chiar și copii (Gypaetus barbatus). [Banat șurliță: origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurliță f. V. sorliță.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sórliță (Trans.) și súrliță (Ban.) f., pl. e (d. surlă, pin aluz. la țipet și rudă cu bg. usorlica, un fel de șoĭm, ostro-zurlica, un fel de șoarice cu botu ascuțit, și pilo-zurlec, gărgăriță de grîne). Un fel de vultur bărbos care răpește chear meĭ și copiĭ (gypáetus barbatus), numit și ceahlăŭ, cilihoĭ și zăgan. -Și șórliță (Biblia 1819, 11, 14) și sórlă (Nț.). V. gaĭe, gripă 1 și aliet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surlíță, V. sorliță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șórliță, V. sorliță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
surliță (reg.) s. f., g.-d. art. surliței; pl. surlițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surliță (reg.) s. f., g.-d. art. surliței; pl. surlițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surliță s. f., g.-d. art. surliței; pl. surlițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
sorliță, sorlițe, s.f. (reg.) specie de vultur; zăgan, vulturul mieilor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
surliță, surlițesubstantiv feminin
-
- Unii feciori suflă în buciume, cîntă în surlițe, fluiere. MARIAN, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- Surlă + -iță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.