opțiuni

2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supuri v vz șupuri

ȘUPURÍ, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.

ȘUPURÍ, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.

șupuri1 [At: NECULCE, L. 194 / V: (îrg) șip~, (reg) su~, șubuli / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vr (Mol; Buc) A se furișa (4). 2 vt (Reg; îf șipuri) A fura (1).

șupuri3 vt [At: LEXIC REG. 38 / Pzi: ~resc / E: nct] (Olt; c. i. stofe) A mărunți cu foarfecele.

șupuri2 vri [At: VICIU, GL. / Pzi: ~rțesc / E: ns cf șupi1] (Reg) 1-2 A se năpusti.

ȘUPURÍ, șupuresc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se furișa, a se strecura. S-a șupurit lîngă un alt zid, s-a cățărat cu iscusință și pe acela; a sărit într-o grădină și a stat un timp la pîndă. SADOVREANU, D. P. 172. Ies din casă în chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot, și cînd colo mă trezesc în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sin, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. Diavolul de mîță... s-a și șupurit, tupiluș-tupiluș, și haț! I. CR. III 205. ◊ Tranz. Au șupurit... caii spre raia, spre Dunăre, STANCU, D. 11.

A SE ȘUPURÍ mă ~ésc intranz. fam. A trece pe furiș; a se furișa. /Orig. nec.

șupurì v. Mold. a se strecura: mă șupuresc pe unde pot CR. [Origină necunoscută].

șupurésc (mă) v. refl. (ung.?). Nord. Mă strecor, mă furișez: să șupuresc pe după gardurĭ și staŭ toată noaptea afară (Arh. 1905, 13). – La Cant. șipuresc. Și șubulesc (Btș.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șupurí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șupuréște, imperf. 3 sg. se șupureá; conj. prez. 3 să se șupureáscă

șupurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șupurésc, imperf. 3 sg. șupureá; conj. prez. 3 sg. și pl. șupureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUPURÍ vb. v. fofila, furișa, strecura.

șupuri vb. v. FOFILA. FURIȘA. STRECURA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șupurí (-résc, -ít), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv. șipuri, șubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care pornește de la *șupuri < șurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șupurí2, șupurésc, vb. IV refl. (reg.) a se năpusti.

șupurí3, șupurésc, vb. IV (reg.; despre stofe) a mărunți cu foarfecele.

Intrare: supuri
supuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șupuri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șupuri
  • șupurire
  • șupurit
  • șupuritu‑
  • șupurind
  • șupurindu‑
 singular plural
  • șupurește
  • șupuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șupuresc
 (să)
  • șupuresc
  • șupuream
  • șupurii
  • șupurisem
a II-a (tu)
  • șupurești
 (să)
  • șupurești
  • șupureai
  • șupuriși
  • șupuriseși
a III-a (el, ea)
  • șupurește
 (să)
  • șupurească
  • șupurea
  • șupuri
  • șupurise
plural I (noi)
  • șupurim
 (să)
  • șupurim
  • șupuream
  • șupurirăm
  • șupuriserăm
  • șupurisem
a II-a (voi)
  • șupuriți
 (să)
  • șupuriți
  • șupureați
  • șupurirăți
  • șupuriserăți
  • șupuriseți
a III-a (ei, ele)
  • șupuresc
 (să)
  • șupurească
  • șupureau
  • șupuriră
  • șupuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șupuri

  • 1. regional A se furișa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fofila furișa strecura 4 exemple
    exemple
    • S-a șupurit lîngă un alt zid, s-a cățărat cu iscusință și pe acela; a sărit într-o grădină și a stat un timp la pîndă. SADOVEANU, D. P. 172.
      surse: DLRLC
    • Ies din casă în chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot, și cînd colo mă trezesc în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48.
      surse: DLRLC
    • Diavolul de mîță... s-a și șupurit, tupiluș-tupiluș, și haț! I. CR. III 205.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Au șupurit... caii spre raia, spre Dunăre, STANCU, D. 11.
      surse: DLRLC

etimologie: