suprapopulație sf [At: MAIORESCU, L. 100 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: supra¹- + populație] 1 Mare concentrație de populație pe un teritoriu dat. 2 (Ecp; îs) ~ relativă Excedent al populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă. 3 (Blg) Densitate excesivă a populației de organisme pe o anumită arie, care depășește posibilitatea de viețuire oferită de acea arie.

SUPRAPOPULAȚIE, suprapopulații, s. f. Mare concentrare de populație într-un oraș, într-o regiune etc.

SUPRAPOPULAȚIE s.f. 1. Mare concentrare a populației într-un oraș, într-o regiune etc. 2. (Biol.) Existența unei densități excesive de organisme pe o anumită arie. 3. (Ec.) Suprapopulație relativă = Excedent al populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă ale capitalului; masă de șomeri. [Gen. -iei. / < supra- + populație, după fr. surpopulation].

SUPRAPOPULAȚIE s. f. 1. mare concentrare a populației într-un oraș, într-o regiune etc. 2. (biol.) existența unei densități excesive de organisme pe o anumită arie. 3. ~ relativă = excedent al populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă ale capitalului. (după fr. surpopulation)

SUPRAPOPULAȚIE ~i f. 1) Densitate a populației mai mare decât cea normală. 2) biol. Fenomen caracteristic pentru un anumit mediu, unde cantitatea plantelor sau a animalelor depășește posibilitățile existente de viețuire. [G.-D. suprapopulației] /supra- + populație

suprapopulațiune sf vz suprapopulație

suprapopulație (desp. su-pra-, -ți-e) s. f., art. suprapopulația (desp. -ți-a), g.-d. art. suprapopulației; pl. suprapopulații, art. suprapopulațiile (desp. -ți-i-)

suprapopulație (su-pra-, -ți-e) s. f., art. suprapopulația, g.-d. art. suprapopulației; pl. suprapopulații, art. suprapopulațiile (-ți-i-)

suprapopulație s. f. (sil. -pra-) → populație