opțiuni
  • info

10 definiții pentru supraordonare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRAORDONARE s.f. Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sferă mai mică. [Pron. -pra-or-, var. supraordinare s.f. / < supra- + ordonare].

SUPRAORDINARE s. f. (Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [Pr.: -pra-or-] – Supra1- + ordinare (rar).

SUPRAORDINARE s. f. (Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [Pr.: -pra-or-] – Supra1- + ordinare (rar).

supraordinare sf [At: DN3 / Pl: ~nări / E: supra1- + ordinare] (Log) Cuprindere în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sferă mai mică Si: supraordinație.

SUPRAORDINARE s.f. v. supraordonare.

SUPRAORDINARE s. f. cuprindere în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sferă mai mică. (< supra1- + ordinare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supraordonare (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supraordonării

!supraordonare (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraordonării

supraordonare (log. și supraordinare) s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. supraordonării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPRAORDINARE s. (LOG.) (rar) supraordinație.

SUPRAORDINARE s. (LOG.) (rar) supraordinație.

Intrare: supraordonare
  • silabație: su-pra- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supraordonare
  • supraordonarea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • supraordonări
  • supraordonării
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supraordinare
  • supraordinarea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • supraordinări
  • supraordinării
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supraordonaresubstantiv feminin

  • 1. logică Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: supraordinație
etimologie:
  • Supra- + ordinare (rar). DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.