11 definiții pentru supeu soupé


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPÉU, supeuri, s. n. Masă care se ia seara târziu (după spectacol). – Din fr. souper.

SUPÉU, supeuri, s. n. Masă care se ia seara târziu (după spectacol). – Din fr. souper.

supeu sn [At: STAMATI, D. / V: (înv) supea sf (Pl: ~ele) / Pl: ~ri / E: fr soupé] 1 Masă (cu caracter intim, special sau festiv) care se ia seara târziu (după ieșirea de la un spectacol).

SUPÉU, supeuri, s. n. (Franțuzism) Masă care se ia seara tîrziu (după ieșirea de la un spectacol). Sînt în seara asta de carnaval, în palatele venețiene, două mii de supeuri strălucite. CAMIL PETRESCU, T. II 191. Tîrît de Ana la spectacole și baluri, la curse și la recepții, la supeuri... tînjea după timpul cînd... citea seara «Universul» în papuci, la gura sobei. C. PETRESCU, C. V. 237. La supeu, d. Mialache povestește cu de-amănuntul toate peripețiile prin care a trecut. CARAGIALE, M. 174. – Scris și: (după franțuzește) soupé (ALECSANDRI, T. 740).

SUPÉU s.n. Cină; masă servită seara târziu, după ieșirea de la un spectacol etc. [< fr. souper].

SUPÉU s. n. masă servită seara târziu (după un spectacol). (< fr. souper)

SUPÉU ~ri n. Masă care se servește seara târziu (mai ales după o reprezentație); cină târzie. /<fr. soupé

supeu n. cină, mai ales după miezul nopții (= fr. soupé).

*supéŭ n., pl. urĭ (fr. souper și soupé) Barb. Cină (maĭ ales noaptea după ieșirea de la spectacule).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

supéu s. n., art. supéul; pl. supéuri

supéu s. n., art. supéul; pl. supéuri

Intrare: supeu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supeu
  • supeul
  • supeu‑
plural
  • supeuri
  • supeurile
genitiv-dativ singular
  • supeu
  • supeului
plural
  • supeuri
  • supeurilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: supe
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soupé
  • soupéul
plural
  • soupéuri
  • soupéurile
genitiv-dativ singular
  • soupé
  • soupéului
plural
  • soupéuri
  • soupéurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

supeu soupé

  • 1. Masă care se ia seara târziu (după spectacol).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Sînt în seara asta de carnaval, în palatele venețiene, două mii de supeuri strălucite. CAMIL PETRESCU, T. II 191.
      surse: DLRLC
    • Tîrît de Ana la spectacole și baluri, la curse și la recepții, la supeuri... tînjea după timpul cînd... citea seara «Universul» în papuci, la gura sobei. C. PETRESCU, C. V. 237.
      surse: DLRLC
    • La supeu, d. Mialache povestește cu de-amănuntul toate peripețiile prin care a trecut. CARAGIALE, M. 174.
      surse: DLRLC

etimologie: