supărat², ~ă [At: LEX. MARS. 247 / Pl: ~ați, ~e / E: supăra] 1 a (Îvr; d. armate dușmane, adversari politici, d. idei etc.) Învins (în luptă). 2 a (D. oameni) Care a fost adus într-o stare de pierdere a bunei dispoziții, a calmului sau a stăpânirii de sine Si: agasat, enervat (2), indispus, iritat, mâniat, necăjit, nervos, plictisit, sâcâit, (liv) tracasat, surescitat, (pop) ardeiat (3), ciudat, (îrg) zădărât, (reg) chihăit, răzghios, zăhăit, (arg) șucărit². 3 a (Pex) Care a ajuns la o stare de tensiune cu cineva, manifestându-și nemulțumirea, dezaprobarea etc. Si: ciondănit (1), ciorovăit (1) (pfm) burzuluit (2), (reg) bănuit (5) . 4 a (Pex) Care a rupt relațiile bune (de prietenie) cu cineva, devenind rece, distant etc. Si: certat (2), înfuriat, învrăjbit, mâniat, necăjit, (liv) ofuscat, (pop) bălăbănit, ciudit, gâlcevit, sfădit, (reg) bănuit (5), cârcotit (1), cârtit¹ (2), (fam) stricat², zbârlit, zborșit, (arg) șucărit², înciudat, mânios, (îrg) scârbit². 5 sm (Îe) A face pe ~ul A lăsa impresia sau a se preface că este iritat, mânios, nemulțumit. 6 a (Îe) A fi ~ foc (pe cineva sau pe ceva). 7 a (Îae) A fi revoltat împotriva cuiva. 8 a (Rar; d. vorbe) Răstit². 9 a (Rar; d. vorbe) Mustrător. 10 a (D. oameni) Care a suferit o mare neplăcere, lăsându-se pradă durerii, tristeții Si: abătut (2), amărât (2), cătrănit (5), deprimat (2), descurajat (2), indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, mofluz, necăjit, nemulțumit, trist, (îvp) obidit, supărăcios (4), (îrg) scârbit², supăralnic, supăros (4), (îfm) paraponisit, (înv) dosădit⁶ (4), ponosit, pricăjit, (reg) supăros (3), tristuit, (fam) pleoștit, plouat². 11 a (Pan; d. răchită) Cu ramuri lungi, foarte flexibile, lăsate în jos.

Supărat ≠ bucuros

SUPĂRAT adj. 1. (pop. și fam.) burzuluit, (livr. și fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, zborșit, (fam. fig.) șifonat, zbîrlit. (A rămas o vreme ~.) 2. certat, învrăjbit. (Familii ~.) 3. înciudat, necăjit. (Om ~.) 4. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 5. necăjit, nemulțumit, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuși.) 6. agasat, enervat, iritat, plictisit, sîcîit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 7. enervat, iritat, necăjit, nervos, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.)

SUPĂRAT adj. 1. (pop. și fam.) burzuluit, (livr. și fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, zborșit, (fam. fig.) șifonat, zbârlit. (A rămas o vreme ~.) 2. v. certat. 3. v. înciudat. 4. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scârbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 5. v. necăjit. 6. agasat, enervat, iritat, plictisit, sâcâit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 7. v. nervos.

supărat foc expr. foarte supărat.

supărát, -ă adj. Plin de supărare, de ciudă. Întristat. A fi supărat cu cineva, a nu maĭ vorbi cu el, a nu maĭ avea relatiunĭ cu el. A fi supărat pe cineva, a fi nemulțămit de el.

supărat¹ sn [At: F (1887), 30 / Pl: ? / E: supăra] (Pop) Supărare (15).

SUPĂRAT, -Ă, supărați, -te, adj. 1. Necăjit, mîhnit, trist, amărît. Da ce stai așa pe ginduri, luminate crăișor? zise baba; alungă mîhnirea din inima ta, căci norocul îți rîde din toate părțile și nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, O. A. 223. Rămîi, mîndră, sănătoasă, Ca ș-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat Ca un trandafir plouat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 2. Mînios, iritat, înfuriat. A plecat supărat, înjurînd strașnic pe ciocoi. CARAGIALE, O. II 76. [Spînul] varsă toată apa... Fiul craiului zise atunci supărat: Dar bine, spînule, de ce te apuci? Nu vezi că pe aici e mare lipsă de apă? CREANGĂ, O. A. 229. În zadar mi te gați bine, Mergi la joc, nu te ia nime; Vii acasă supărată Și te iai cu toți la ceartă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 446. ◊ Expr. A fi supărat (foc) pe cineva (sau pe ceva) = a fi (foarte) nemulțumit de cineva (sau de ceva). Nu era supărat nici pe tată-său, nici pe cal. DUMITRIU, N. 147. Era supărată foc pe un oarecare domn, care a dezertat de la o excursiune. VLAHUȚĂ, O. AL. II 59. Șezi colea lîngă mine, să ți le povestesc toate, ca să vezi că nu degeaba sînt supărat pe dumneata. CARAGIALE, P. 151. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații de prietenie, a nu mai vorbi cu cineva.

supărat, -ă adj. în sint. muzică supărată (arg. tinerilor) Muzică dură, heavy-metal, pentru non-conformiști și anarhiști ◊ „Mihai a sunat la postul de radio și a cerut o melodie supărată.”; v. și crack (1994)

supărat a. ofensat, mâniat.