10 definiții pentru supărător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător.

SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător.

SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. Care provoacă neplăcere, care supără, contrariază. De data asta, nu mi s-a întîmplat nimic supărător. GALACTION, O. I 63. De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă... nu fi supărător. NEGRUZZI, S. I 251. ◊ (Adverbial) Simte că i se bate inima cam supărător. BASSARABESCU, V. 35.

SUPĂRĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care supără; în stare să irite sau să enerveze; enervant; iritant; agasant. 2) rar Care plictisește; care provoacă plictiseală; plictisitor. /a (se) supăra + ~ător corectată

SUPĂRĂTÓR1 adv. Într-un mod care provoacă supărare. /a supăra + ~ător

supărător a. care aduce supărare.

supărătór, -oáre adj. Care te supără, plicticos, incomodant, importun: un om supărător, o afacere supărătoare. Adv. A vorbi supărător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

supărătór adj. m., pl. supărătóri; f. sg. și pl. supărătoáre

supărătór adj. m., pl. supărătóri; f. sg. și pl. supărătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPĂRĂTÓR adj. 1. v. neplăcut. 2. v. incomod. 3. v. penibil. 4. v. enervant. 5. v. chinuitor.

SUPĂRĂTOR adj. 1. dezagreabil, neplăcut, (înv.) supărăcios. (O situație ~.) 2. incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, stînjenitor. (A trăit cîteva momente ~.) 3. jenant, neplăcut, penibil. (Încearcă un sentiment ~.) 4. agasant, enervant, iritant, plicticos, plictisitor, sîcîitor. (O treabă ~.) 5. chinuitor, rebel, (înv. și pop.) necăjos. (O tuse ~.)

Intrare: supărător
supărător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supărător
  • supărătorul
  • supărătoru‑
  • supărătoare
  • supărătoarea
plural
  • supărători
  • supărătorii
  • supărătoare
  • supărătoarele
genitiv-dativ singular
  • supărător
  • supărătorului
  • supărătoare
  • supărătoarei
plural
  • supărători
  • supărătorilor
  • supărătoare
  • supărătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)