7 definiții pentru summum

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÚMMUM s. n. Gradul cel mai înalt, punct maxim, extremitate. – Cuv. lat.

SÚMMUM s. n. Gradul cel mai înalt, punct maxim, extremitate. – Cuv. lat.

summum sn [At: CONTEMP, 1948, 108, 10/3 / S: sumum / E: lat summum] (Liv) 1 Gradul cel mai înalt, punct maxim (care reprezenta esența, sinteza etc. unui fenomen, a unui proces etc.) Si: culme (8), vârf.

SÚMMUM s.n. Punctul cel mai înalt, culme care nu poate fi depășită. [< lat. summum].

SÚMMUM s. n. punctul, gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; culme. (< fr., lat. summum)

SÚMMUM n. livr. Extremă superioară a unei valori; limită maximă; maximum. /<lat. summum


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

súmmum (gradul cel mai înalt) (lat.) s. n.

Intrare: summum
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • summum
  • summumul
  • summumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • summum
  • summumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

summum

etimologie: