7 definiții pentru summum

Articole pe această temă:

SÚMMUM s. n. Gradul cel mai înalt, punct maxim, extremitate. – Cuv. lat.

SÚMMUM s. n. Gradul cel mai înalt, punct maxim, extremitate. – Cuv. lat.

súmmum (gradul cel mai înalt) (lat.) s. n.

SÚMMUM s.n. Punctul cel mai înalt, culme care nu poate fi depășită. [< lat. summum].

SÚMMUM s. n. punctul, gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; culme. (< fr., lat. summum)

SÚMMUM n. livr. Extremă superioară a unei valori; limită maximă; maximum. /<lat. summum

Intrare: summum
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular summum summumul
plural
genitiv-dativ singular summum summumului
plural
vocativ singular
plural