3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sultana f. soția sultanului: Sultana Validea, mama Sultanului (FIL.).

SULTÁNĂ, sultane, s. f. Soție sau fiică de sultan. – De la sultan. Cf. fr. sultane.

sulta sf [At: CR (1832) 762/13 / Pl: ~ne / E: tc sultaná] 1 Titlu dat soției sau fiicei sultanului (1). 2 Persoana care poartă titlul de sultană (1). 3 (Bot; Mun; lpl) Călțunași (3) (Tropaeolum majus). 4 (Bot) Varietate de cireșe mici, de culoare roșu-închis și cu gust dulce-amărui.

SULTÁNĂ, sultane, s. f. Soție sau fiică de sultan. – Sultan + suf. -ă. Cf. fr. sultane.

SULTÁNĂ, sultane, s. f. Titlu dat soției și fiicelor sultanului. O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai. BOLINTINEANU, O. 101.

sultánă f., pl. e (d. sultan). Nevastă de sultan (Mama sultanuluĭ se numea la Turcĭ validé sultán).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sulta s. f., g.-d. art. sultanei; pl. sultane

sultánă s. f., g.-d. art. sultánei; pl. sultáne

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Sultana Deși prenumele feminin Sultána, mai puțin folosit astăzi decît în secolele trecute, corespunde perfect subst. sultană, folosit în trecut pentru soția sau fiicele unui sultan, numele nu este o creație românească, ci un împrumut din neogreacă (fie direct, fie prin intermediar slav de sud). Încă din sec. 16, în documente încep să apară masc. Sultán, Soltán (de aici toponimele Sultănești, Soltănești), nefiind exclus ca în anumite cazuri să avem de-a face cu o poreclă românească, formată de la subst. sultan; pentru forma de feminin, proveniența străină este probată însă de prezența inițială a numelui în familiile domnitoare din epoca fanariotă. În ceea ce privește originea și semnificația cuv. sultan (tot de aici este format și numele grecesc), se impune referirea la termenul arab sultan „putere, stăpînire, rege” (folosit ca titlu al suveranilor turci pînă în 1922 iar, în unele țări arabe, și astăzi) a cărui origine pare a fi arameeanul salita „a stăpîni, a conduce” ☐ Magh. Zoltan, Zoltana, Szultana, bg. Sultan, Sultana.

Intrare: sultana
sultana
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Sultana
Sultana
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sultană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sulta
  • sultana
plural
  • sultane
  • sultanele
genitiv-dativ singular
  • sultane
  • sultanei
plural
  • sultane
  • sultanelor
vocativ singular
  • sulta
  • sultano
plural
  • sultanelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sulta, sultanesubstantiv feminin

  • 1. Soție sau fiică de sultan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai. BOLINTINEANU, O. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.