sui-generis ain [At: ȘĂINEANU² / P: su-i-ge~ / E: lat sui-generis] Unic în felul său Si: original, particular.

SUI-GENERIS adj. invar. Special, particular, unic în felul său. Argument sui-generis.

SUI-GENERIS adj. invar. Special; unic în felul său. [Pron. su-i-. / < lat. sui-generis].

SUI-GENERIS adj. inv. unic în felul său; original, special. (< lat. sui generis)

SUI-: ~-GENERIS adj. invar. Care este unic în felul său; original. /Cuv. lat.

sui generis adv. special, particular: un miros sui generis.

sui-generis (lat.) adj. invar. (proceduri ~)

sui-generis (lat.) (su-i-) adj. invar.

sui-generis adj. invar. (sil. su-i)

SUI-GENERIS adj. v. aparte.

SUI-GENERIS adj. aparte, deosebit, particular, special, specific. (Un gust ~.)

Sui-generis (lat. „Propriu, unic în felul său”) – Se aplică și la modul serios, și în ironie: un argument sui generis – o minciună sui-generis. Locuțiunea servește și pentru ființe și pentru lucruri: un om, o floare, o haină, un parfum sui-generis… „Manieră e ceva care a încetat să mai fie sui-generis, ceva intrat în uzul comun” (M.R. Paraschivescu, în Jurnal – „Contemporanul”, nr. 1005).