11 definiții pentru sugestiv

SUGESTÍV, -Ă, sugestivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care are puterea sau calitatea de a deștepta sugestii, care inspiră sau stârnește anumite reprezentări sau idei; care sugerează. – Din fr. suggestif.

SUGESTÍV, -Ă, sugestivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care are puterea sau calitatea de a deștepta sugestii, care inspiră sau stârnește anumite reprezentări sau idei; care sugerează. – Din fr. suggestif.

SUGESTÍV, -Ă, sugestivi, -e, adj. Care are puterea de a deștepta sugestii, care inspiră sau stîrnește anumite reprezentări sau idei. Nu mai e dicționar. E un roman în notații sugestive. IBRĂILEANU, A. 9. ◊ (Adverbial) Întimplare descrisă plastic și sugestiv.

sugestív adj. m., pl. sugestívi; f. sugestívă, pl. sugestíve

sugestív adj. m., pl. sugestívi; f. sg. sugestívă, pl. sugestíve

SUGESTÍV adj. 1. v. pitoresc. 2. v. expresiv. 3. v. simpatetic.

SUGESTÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care sugerează ceva; grăitor; sugerativ. [< fr. suggestif].

SUGESTÍV, -Ă adj. care sugerează, inspiră anumite reprezentări sau idei; evocator. (< fr. suggestif)

SUGESTÍV ~ă (~i, ~e) Care sugerează; cu proprietatea de a provoca sugestii; evocator. /<fr. suggestif

sugestiv a. se zice de un lucru care sugerează altele în imaginațiune.

*sugestív, -ă adj. (d. lat. suggestum, supinu d. suggérere, ca digestiv d. digérere, digestum; fr. suggestif, engl. suggestive și verbu to suggest). Care are puterea de a sugera: gest sugestiv.

Intrare: sugestiv
sugestiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sugestiv sugestivul sugesti sugestiva
plural sugestivi sugestivii sugestive sugestivele
genitiv-dativ singular sugestiv sugestivului sugestive sugestivei
plural sugestivi sugestivilor sugestive sugestivelor
vocativ singular
plural