2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFLETESC, -EASCĂ, sufletești, adj. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet; p. ext. moral, spiritual. – Suflet + suf. -esc.

SUFLETESC, -EASCĂ, sufletești, adj. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet; p. ext. moral, spiritual. – Suflet + suf. -esc.

sufletesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 12 / V: (înv) ~ețesc / Pl: ~ești / E: suflet + -esc] 1 (Înv; d. corpurile ființelor, mai ales, ale oamenilor) Care are suflet (18). 2 (Spc) Omenesc. 3 (În filozofia idealistă și în concepțiile religioase; îoc trupesc; d. viață, d. activități, d. însușiri, d. abstracte etc.) Care aparține sufletului (34). 4 (În filozofia idealistă și în concepțiile religioase; îoc trupesc; d. viață, d. activități, d. însușiri, d. abstracte etc.) Privitor la suflet (34). 5 (În filozofia idealistă și în concepțiile religioase; îoc trupesc; d. viață, d. activități, d. însușiri, d. abstracte etc.) Psihic. 6 (Înv; pex) Religios. 7 (Înv; d. oameni, precedat de cuvinte care indică grade de rudenie) Care împărtășește aceleași concepții filozofice, religioase etc. cu altcineva. 8 (Reg; îs) Părinte ~ Naș2. 9 (De obicei îoc fizic; d. viață, d. însușiri, d. activități etc. ale oamenilor, d. abstracte etc.) Care aparține sufletului (68). 10 (De obicei îoc fizic; d. viață, d. însușiri, d. activități etc. ale oamenilor, d. abstracte etc.) Privitor la suflet (68). 11 (De obicei îoc fizic; d. viață, d. însușiri, d. activități etc. ale oamenilor, d. abstracte etc.) Psihic. 12 Moral2. 13 (Înv; d. oameni) Învățat. 14 (D. viață, d. însușiri, d. manifestări etc. ale oamenilor) Care constituie elementul specific al spiritualității unei colectivități umane, al unei națiuni etc. 15 (D. stări, senzații etc., d. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care aparține sufletului (74). 16 (D. stări, senzații etc., d. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Privitor la suflet (74). 17 (D. stări, senzații etc., d. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care este specific sufletului (74). 18 (Rar; d. copii) Adoptiv (1). 19 (Îvr; d. promisiuni, angajamente etc.) Care se face prin jurământ.

SUFLETESC, -EASCĂ, sufletești, adj. 1. Care ține de suflet, care aparține sufletului; moral, spiritual. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. EMINESCU, N. 36. Mintea sa părea muncită de o idee crudă care înădușea toate sufleteștele sale însușiri. ALECSANDRI, în DACIA LIT. 262. Toate aceste le privea el cu... sufletească mulțămire. DRĂGHICI, R. 28. 2. (Rar) Care trăiește; viu. Stă la pîndă... Cu ochirea-i să zărească, Vreo pradă sufletească. ALECSANDRI, P. II 33.

SUFLETESC ~ească (~ești) 1) Care ține de suflet; propriu sufletului. Stare ~ească. 2) Care ține de trăsăturile morale ale omului. Tărie ~ească. Mulțumire ~ească. [Sil. su-fle-] /suflet + suf. ~esc

sufletesc a. 1. ce ține de suflet: facultăți sufletești; 2. moral: om cu totul sufletesc PANN.

sufletésc, -eáscă adj. (d. suflet). De suflet, al sufletului: datorie sufletească, fiŭ sufletesc. V. psihic, moral, spiritual.

suflețesc, ~ească a vz sufletesc

sufleți [At: (a. 1746) URICARIUL, XV, 314 / Pzi: esc / E: suflet] 1 vi (Îvr; d. ființe) A trăi. 2 vt(a) (Înv) A depune mărturie. 3 vt(a) (Înv) A jura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sufletesc (desp. su-fle-) adj. m., f. sufletească; pl. m. și f. sufletești

sufletesc (su-fle-) adj. m., f. sufletească; pl. m. și f. sufletești

sufletesc adj. m. (sil. -fle-), f. sufletească; pl. m. și f. sufletești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFLETESC adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.

SUFLETESC adj. 1. imaterial, nematerial, spiritual. (Componentă ~ ească.) 2. v. spiritual. 3. v. psihic. 4. v. duhovnicesc. 5. adoptiv, spiritual. (Ei sunt părinții mei ~ești.)

SUFLETESC adj. 1. imaterial, nematerial, spiritual. (Componentă ~.) 2. moral, spiritual, (înv.) moralic, moralicesc. (Viața ~ a unui popor.) 3. psihic, psihologic, spiritual. (Starea ~ a cuiva.) 4. bisericesc, duhovnicesc, religios, spiritual. (Păstor ~.) 5. adoptiv, spiritual. (Ei sînt părinții mei ~.)

sufletesc adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂȚAT.

SUFLEȚI vb. v. jura, trăi, viețui.

sufleți vb. v. JURA. TRĂI. VIEȚUI.

Intrare: sufletesc
sufletesc adjectiv
  • silabație: su-fle-tesc info
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufletesc
  • sufletescul
  • sufletescu‑
  • sufletească
  • sufleteasca
plural
  • sufletești
  • sufleteștii
  • sufletești
  • sufleteștile
genitiv-dativ singular
  • sufletesc
  • sufletescului
  • sufletești
  • sufleteștii
plural
  • sufletești
  • sufleteștilor
  • sufletești
  • sufleteștilor
vocativ singular
plural
suflețesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sufleți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufleți
  • suflețire
  • suflețit
  • suflețitu‑
  • suflețind
  • suflețindu‑
singular plural
  • suflețește
  • suflețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflețesc
(să)
  • suflețesc
  • suflețeam
  • sufleții
  • suflețisem
a II-a (tu)
  • suflețești
(să)
  • suflețești
  • suflețeai
  • suflețiși
  • suflețiseși
a III-a (el, ea)
  • suflețește
(să)
  • suflețească
  • suflețea
  • sufleți
  • suflețise
plural I (noi)
  • suflețim
(să)
  • suflețim
  • suflețeam
  • suflețirăm
  • suflețiserăm
  • suflețisem
a II-a (voi)
  • suflețiți
(să)
  • suflețiți
  • suflețeați
  • suflețirăți
  • suflețiserăți
  • suflețiseți
a III-a (ei, ele)
  • suflețesc
(să)
  • suflețească
  • suflețeau
  • sufleți
  • suflețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sufletesc, sufleteascăadjectiv

  • 1. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. EMINESCU, N. 36. DLRLC
    • format_quote Mintea sa părea muncită de o idee crudă care înădușea toate sufleteștele sale însușiri. ALECSANDRI, în DACIA LIT. 262. DLRLC
    • format_quote Toate aceste le privea el cu... sufletească mulțămire. DRĂGHICI, R. 28. DLRLC
  • 2. rar Care trăiește. DLRLC
    sinonime: viu
    • format_quote Stă la pîndă... Cu ochirea-i să zărească, Vreo pradă sufletească. ALECSANDRI, P. II 33. DLRLC
etimologie:
  • Suflet + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.