sufertaș sn [At: (a. 1812) IORGA, S. D. VII, 355 / V: (înv) sefertas, sef~, seferteas, sof~, ~asă sf / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: tc sefer tasy] Ansamblu de mai multe vase metalice în formă de crăticioare așezate unul peste altul pe un dispozitiv cu mâner, în care se transportă mâncare (caldă).

SUFERTAȘ, sufertașe, s. n. Ansamblu de mai multe vase metalice în formă de crăticioare, așezate unul peste altul pe un dispozitiv cu mîner, în care se transportă mîncarea (caldă). Vino cu sufertașul cu mîncare. STANCU, D. 375. Își strînseră la loc sufertașele și legăturile cu merinde. PAS, Z. IV 80. – Variantă: sefertaș s. n.

SUFERTAȘ ~e n. Ansamblu din câteva vase suprapuse și prinse într-un cadru cu mâner, folosit pentru a duce concomitent câteva feluri de mâncare caldă. /<turc. sefer tasy

sufertáș, V. sefertaș.

sefertas smn vz sufertaș

sefertaș sn vz sufertaș

seferteas^[1] sn vz sufertaș corectat(ă)

sofertaș sn vz sufertaș

sufertasă sf vz sufertaș

SEFERTAȘ s. n. v. sufertaș.

sefertas n. serviciu pentru transportul bucatelor: sefertas de tablă de fier. [Turc. SEFER TASY, lit. tas de drum].

sefertáș n., pl. e și urĭ (turc. sefertasy, d. ar. sefer, călătorie, și tasy, ceașcă. V. musafir). Serviciŭ compus din 3 saŭ 4 vase puse unu peste altu de adus bucatele (calde) de la birt saŭ de aiurea. – În Munt. sufertaș.

sufertaș s. n., pl. sufertașe

sufertaș s. n., pl. sufertașe

sufertaș s. n., pl. sufertașe

sufertaș

sufertaș (-șe), s. n. – Ansamblu de vase cu care se transportă mîncarea. – Var. sefertaș. Tc. sefer tasi, din arab. sefer „călătorie” și tas „ceașcă” (Șeineanu, II, 318; Lokotsch 1879), cf. tas.

sefertaș, sefertașe, s.n. (înv.) crăticioară pentru transportul bucatelor.