sudare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: sudări / E: suda] 1 Îmbinare a unor piese din metal, din ceramică, din material sintetic etc. în anumite condiții de temperatură și de presiune, pentru realizarea unei legături atomice Si: aglutinare (1), alipire (1), lipire, sudaj, sudat¹. 2 (Lin) Alipire a unei particule la un cuvânt sau a unui cuvânt la altul Si: aglutinare (3), lipire, reunire, unire Cf suda (6-7).

SUDARE, sudări, s. f. Acțiunea de a (se) suda și rezultatul ei; sudură.

SUDARE s.f. Acțiunea de a (se) suda și rezultatul ei; sudaj; sudat; sudură. [< suda].

SUDARE s. f. acțiunea de a (se) suda; operație de îmbinare nedemontabilă a două sau mai multe piese metalice, prin încălzire sau presare, cu sau fără adăugare de material; sudaj, sudat. (< suda)

SUDA, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiții de temperatură și de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦ Refl. Fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦ Refl. (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. – Din fr. souder.

suda [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~dez / E: fr souder] 1-2 vtrp (Șfg) (C.i. piese din metal, din ceramică, din material sintetic etc.) A îmbina în anumite condiții de temperatură și de presiune, realizând astfel o legătură atomică Si: a aglutina (1-2), a alipi (3-4), a lipi, a reuni, a uni. 3-4 vtr (Fig) A (se) stabili relații de prietenie, de dragoste, de stimă etc. 5-6 vtr (Fig) A (se) apropia din punct de vedere al ideilor, al sentimentelor Si: a (se) închega, a (se) lega, a (se) uni. 7 vr (D. oase, ligamente etc.) A se lipi la loc (după ce au fost fracturate, tăiate etc.) Si: a (se) prinde. 8 vr (D. particulele unui cuvânt) A se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. 9 vr (D. cuvinte) A forma unități frazeologice Si: a se aglutina (3), a se lipi, a se reuni, a se uni.

sudar sn [At: VARLAAM, C. 93 / V: ~iu / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: slv соударь, ngr άριον] 1 (Înv) Giulgiu cu care se presupune că a fost învelit capul (și trupul) lui Hristos, după ce a fost coborât de pe cruce. 2 (Înv) Batistă (de șters, probabil, sudoarea).

sudariu sn vz sudar

SUDA, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiții de temperatură și de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦ Fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦ (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. – Din fr. souder.

SUDA, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două obiecte metalice (cu sau fără ajutorul unui metal străin) realizînd între ele (în anumite condiții de temperatură și de presiune) o legătură atomică. Roata trebuia sudată în noaptea asta. DUMITRIU, V. L. 140. ◊ Fig. Crearea Regiunii Autonome Maghiare a sudat și mai puternic frăția oamenilor muncii romîni și maghiari. GHEORGHIU-DEJ, R. 36. ◊ Refl. pas. Cunoștințele lor nu trebuie să se rezume la pură teorie, ci trebuie să se lege, să se sudeze de munca practică. SAHIA, U.R.S.S. 132. ♦ Refl. (Med.; despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lega, a se îmbina (după ce fuseseră tăiate, rupte, luxate etc.). ♦ Refl. (Lingv.; despre elemente distincte ale vorbirii) A se alipi unul de altul, unindu-se și formînd un singur cuvînt. V. aglutina. Articolul enclitic se sudează cu substantivul.

SUDA vb. I. tr. A îmbina (realizînd o legătură atomică) două piese de metal astfel încît să adere perfect una la cealaltă. ♦ refl. (Despre oase, ligamente) A se uni, a se lega. ♦ refl. (Despre elemente de vorbire) A se alipi unul de altul, formînd un singur cuvînt. [< fr. souder].

SUDA vb. I. tr. a îmbina două piese de metal prin sudare. II. refl. 1. (despre oase, ligamente) a se uni, a se lega, a se lipi. 2. (despre elemente de vorbire) a se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. (< fr. souder)

A SE SUDA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre oase, ligamente etc.) A-și recăpăta integritatea prin concreștere. 2) (despre elemente ale vorbirii) A se uni, formând un singur cuvânt. /<fr. souder

A SUDA ~ez tranz. 1) (piese metalice) A îmbina prin topire sau prin presare în stare de incandescentă; a lipi. 2) A face să se sudeze. /<fr. souder

4) sud, a -á v. intr. (lat. sudare. V. sud 1 și asud 2). Meh. Asud, vorbind de părețĭ: beciŭ sudă.

sudár n., pl. e (vsl. sudarĭ, vgr. sudárion, d. lat sudarium, basma, ștergar, d. sudor, sudoare). L. V. Basmaŭa cu care a fost învălit capu luĭ Hristos după ce a fost scoborît de pe cruce.

*sudéz v. tr. (fr. souder, d. lat. solidare, a consolida). Forostesc, lipesc doŭă bucățĭ de metal. Lipesc vindecînd un os frînt. V. pripoĭesc.

sudare s. f., g.-d. art. sudării; pl. sudări

sudare s. f., g.-d. art. sudării; pl. sudări

sudare s. f., g.-d. art. sudării; pl. sudări

suda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sudez, 3 sudează; conj. prez. 1 sg. să sudez, 3 să sudeze

suda (a ~) vb., ind. prez. 3 sudează

suda vb., ind. prez. 1 sg. sudez, 3 sg. și pl. sudează

suda (-dez, -at), vb. – A lipi. Fr. souder. – Der. sudor, s. m., din fr. soudeur; sudură, s. f., din fr. soudure.

sudar (-re), s. n. – Giulgiu, mai ales al lui Cristos. Mgr. σουδάριον (Tiktin), în parte prin intermediul sl. sudarĭ. Sec. XVII, înv.

SUDARE s. 1. (TEHN.) sudaj, sudat, sudură. (~ metalelor.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, unire. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ unor microorganisme.)

SUDARE s. 1. (TEHN.) sudaj, sudat. (~ metalelor.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, unire. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ unor microorganisme.)

SUDA vb. 1. (MED.) a se prinde. (Oasele fracturate s-au ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se ~.)

SUDA vb. 1. (MED.) a se prinde. (Oasele s-au ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se ~.)

sudar, sudare, s.n. (înv.) 1. giulgiu. 2. batistă (de șters sudoarea).