12 definiții pentru sucăli

Explicative DEX

SUCĂLI, sucălesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A cicăli. 2. (Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. – Din sucală.

sucăli [At: DDRF / Pzi: ~lesc, (reg) sucăl / E: sucală] 1 vt (Pop) A răsuci. 2 vt (Pop) A face sul. 3 vi A se învârti în loc. 4 vt A înfășura. 5 vt A înveli. 6 vt (Pop) A sâcâi (2). 7 vt (Mol; Trs) A necăji. 8 vt (Mol; Trs) A deranja (1). 9 vt (Reg) A coase repede, de mântuială. 10-11 vti (Pex) A face un lucru în grabă, superficial Si: (fam) a rasoli.

SUCĂLI, sucălesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A cicăli. 2. (Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. – Din sucală.

SUCĂLI, sucălesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. A sta de capul cuiva, a-i bate capul stăruind pentru ceva; a cicăli, a sîcîi. Le dă pinteni ministrul de la București. Iar pe ministru îl sucălește omul tău cu ochelari. SADOVEANU, O. L. 236. Una-două mă duceam la om și-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. CREANGĂ, A. 45. ♦ A necăji, a deranja. Începe a sucăli oamenii, ghiontind cînd în unul, cînd în altul. SEVASTOS, N. 307. 2. A învîrti, a răsuci.

sucălì v. fig. a cicăli: îl tot sucăliam să-mi dea curele, ca să-mi fac biciu CR. [Lit. a învârti sucala].

sucălésc v. tr. (d. sucală). Fig. (Munt.). îmbrac (saŭ pieptăn saŭ strîng haĭnele, așternuturile) în grabă saŭ cu negligență: o femeĭe sucălită (învălătucită). Mold. Cicălesc, sucesc cu vorba, bat capu; l-am tot sucălit să-mĭ aducă pușca. V. învălătucesc.

Ortografice DOOM

sucăli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sucălesc, 3 sg. sucălește, imperf. 1 sucăleam; conj. prez. 1 sg. să sucălesc, 3 să sucălească

sucăli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sucălesc, imperf. 3 sg. sucălea; conj. prez. 3 să sucălească

sucăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sucălesc, imperf. 3 sg. sucălea; conj. prez. 3 sg. și pl. sucălească

Argou

sucăli, sucălesc v. t. 1. a-și bate joc de o treabă; a lucra de mântuială 2. a cicăli, a sâcâi pe cineva

Sinonime

SUCĂLI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, învârti, plictisi, rasoli, răsuci, roti, rula, sâcâi, suci.

sucăli vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. ÎNVÎRTI. PLICTISI. RASOLI. RĂSUCI. ROTI. SÎCÎI. SUCI.

Intrare: sucăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sucăli
  • sucălire
  • sucălit
  • sucălitu‑
  • sucălind
  • sucălindu‑
singular plural
  • sucălește
  • sucăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sucălesc
(să)
  • sucălesc
  • sucăleam
  • sucălii
  • sucălisem
a II-a (tu)
  • sucălești
(să)
  • sucălești
  • sucăleai
  • sucăliși
  • sucăliseși
a III-a (el, ea)
  • sucălește
(să)
  • sucălească
  • sucălea
  • sucăli
  • sucălise
plural I (noi)
  • sucălim
(să)
  • sucălim
  • sucăleam
  • sucălirăm
  • sucăliserăm
  • sucălisem
a II-a (voi)
  • sucăliți
(să)
  • sucăliți
  • sucăleați
  • sucălirăți
  • sucăliserăți
  • sucăliseți
a III-a (ei, ele)
  • sucălesc
(să)
  • sucălească
  • sucăleau
  • sucăli
  • sucăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sucăli, sucălescverb

  • 1. popular familiar Cicăli, sâcâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Le dă pinteni ministrul de la București. Iar pe ministru îl sucălește omul tău cu ochelari. SADOVEANU, O. L. 236. DLRLC
    • format_quote Una-două mă duceam la om și-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. CREANGĂ, A. 45. DLRLC
    • 1.1. Deranja, necăji. DLRLC
      • format_quote Începe a sucăli oamenii, ghiontind cînd în unul, cînd în altul. SEVASTOS, N. 307. DLRLC
  • 2. Răsuci, învârti. DLRLC
  • 3. familiar A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • sucală DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.