2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUC, sucuri, s. n. 1. Lichid conținut în substanțele vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere; zeamă. ♦ Lichid care circulă prin tuburile capilare ale plantelor. ♦ Băutură răcoritoare special preparată din sucul (1) unor fructe sau din substanțe sintetice. 2. Lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții. ◊ Sucuri digestive = lichide de compoziție chimică diferită, secretate de tubul digestiv și anexele sale, sub influența cărora se face digestia alimentelor. 3. (Reg.) Usuc. – Din fr. suc, lat. sucus.

SUC, sucuri, s. n. 1. Lichid conținut în substanțele vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere; zeamă. ♦ Lichid care circulă prin tuburile capilare ale plantelor. ♦ Băutură răcoritoare special preparată din sucul (1) unor fructe sau din substanțe sintetice. 2. Lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții. ◊ Sucuri digestive = lichide de compoziție chimică diferită, secretate de tubul digestiv și anexele sale, sub influența cărora se face digestia alimentelor. 3. (Reg.) Usuc. – Din fr. suc, lat. sucus.

SUC, sucuri, s. n. 1. Lichid conținut în țesuturile vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin apăsare sau stoarcere; zeamă. Suc de lămîie. ♦ Lichidul care circulă prin tuburile capilare ale plantelor. ◊ Fig. Ei, îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pămîntului i-l sug. EMINESCU, O. I 59. 2. Orice lichid, în afară de sînge, conținut în corpurile animalelor. V. umoare, limfă, secreție. ◊ (Fiziol.) Sucuri digestive = lichide de compoziție chimică diferită, pe care le secretă diversele glande ale tubului digestiv și sub influența cărora se face descompunerea alimentelor în organism. Suc gastric v. gastric. Suc pancreatic v. pancreatic. 3. (Regional) Usuc. În acest timp se pregătește usucul de lînă. Acest suc se obține astfel: lîna se spală... PAMFILE-LUPESCU, CROM. 78.

SUC s.n. 1. Lichid care se găsește în țesuturile plantelor, mai ales în fructe. 2. Orice lichid, în afară de sânge, care se află în corpul animalelor. 3. Unele secreții digestive la om și la animale. [< fr. suc, it. succo, cf. lat. succus].

SUC s. n. 1. lichid care se găsește în țesuturile plantelor, în fructe. 2. orice lichid, în afară de sânge, care se află în corpurile animalelor. 3. unele secreții digestive la om și la animale. (< fr. suc, lat. succus)

SUC ~uri n. 1) Lichid pe care îl conțin sau îl secretează celulele vii. ~ gastric. 2) Băutură obținută prin zdrobirea și presarea fructelor sau a legumelor. ~ de mere. /<lat. sucus, fr. suc

suc n. 1. zeamă în carne, plante; 2. fig. cee ace e mai bun intr’un lucru.

1)* suc n., pl. urĭ (lat. sucus. V. usuc). Zeamă din plante saŭ din carne: cînd storcĭ lămîĭa, ĭese sucu. Lichid al unor organe ale corpuluĭ: suc gastric, pancreatic. Fig. Esență, substanță, partea cea maĭ importantă: sucu științeĭ.

ȘUC, șucuri, s. n. (Reg.) Unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen. – Din germ. Schuh.

ȘUC, șucuri, s. n. (Reg.) Unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen. – Din germ. Schuh.

ȘUC, șucuri, s. n. (Ban., Transilv.) Măsură de lungime egală cu a șasea parte dintr-un stînjen. Un băț de un șuc de lung și ghimpos de măcieș. MARIAN, Î. 84. – Variantă: șuf, șufi (BIBICESCU, P. P. 330), s. m.

șuh, șuf și șuc m. (germ. dial. schuch = schuh, gheată). Trans. Ban. Picĭor (ca măsură de lungime).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șuc (reg.) s. n., pl. șúcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUC s. 1. zeamă. (~ de lămâie.) 2. sevă, (pop.) mâzgă, must, mustăreață, (reg.) miericică, muc, mursă. (~ul plantelor.) 3. (BIOL.) suc celular v. suc vacuolar; suc vacuolar = suc celular.

SUC s. v. latex, nectar, usuc.

arată toate definițiile

Intrare: suc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suc
  • sucul
  • sucu‑
plural
  • sucuri
  • sucurile
genitiv-dativ singular
  • suc
  • sucului
plural
  • sucuri
  • sucurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șuc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuc
  • șucul
  • șucu‑
plural
  • șucuri
  • șucurile
genitiv-dativ singular
  • șuc
  • șucului
plural
  • șucuri
  • șucurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuf
  • șuful
  • șufu‑
plural
  • șufuri
  • șufurile
genitiv-dativ singular
  • șuf
  • șufului
plural
  • șufuri
  • șufurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șuc șuf

  • 1. regional Unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Un băț de un șuc de lung și ghimpos de măcieș. MARIAN, Î. 84.
      surse: DLRLC

etimologie: