SUBURBÍE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș mare. V. mahala. Pe urmă se iviră suburbiile murdare... contrastînd violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. REBREANU, R. I 13. M-am ținut după voi în această suburbie. CARAGIALE, O. I 70. ♦ Comună suburbană.

SUBURBÍE s.f. Cartier situat la marginea unui oraș mare. ♦ Comună suburbană. [Gen. -iei. / < lat. suburbium].

SUBURBÍE/SUBÚRBIE s. f. cartier mărginaș al unui oraș mare; foburg. ◊ comună suburbană. (< lat. suburbium)

SUBURBÍE ~i f. 1) Cartier de la marginea unui oraș mare; mahala. 2) Populație a acestui cartier. [G.-D. suburbiei; Sil. sub-ur-bi-e; Acc. și subúrbie] /<lat. suburbium

suburbie f. mahala.

*subúrbie f. (formă rus. îld. suburbiŭ, lat. sub-urbium. Rușiĭ zic și subsidiĭa ș. a. multe, „subsidiŭ” V. urbe). Mahala, cartier.

suburbíe/subúrbie (su-bur-bi-e/sub-ur-) s. f., art. suburbía/subúrbia (-bi-a), g.-d. art. suburbíei/subúrbiei; pl. suburbíi/subúrbii, art. suburbíile/ subúrbiile (-bi-i-)

suburbíe/subúrbie s. f. (sil. -bi-e; mf. sub-), art. suburbía/subúrbia (sil. -bi-a), g.-d. art. suburbíei/subúrbiei; pl. suburbíi/subúrbii, art. suburbíile/subúrbiile (sil. -bi-i-)

SUBURBÍE s. mahala, periferie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.)

SUBURBIE s. mahala, periferie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.)