suburbie sf [At: ȘINCAI, HR. I, 61/16 / V: (înv) ~btu~, ~burb, ~iu sn / A și: suburbie / Pl: ~ii / E: lat suburbium] 1 (Adesea urmat de un nume propriu sau de determinări care indică apartenența) Cartier situat la marginea unui oraș Si: mahala¹ (1), periferie, (liv) foburg (înv) suburg, (reg) oștează (1). 2 Comună suburbană (3). 3 Diviziune a unui oraș, delimitată după criterii administrative.

SUBURBIE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș mare. V. mahala. Pe urmă se iviră suburbiile murdare... contrastînd violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. REBREANU, R. I 13. M-am ținut după voi în această suburbie. CARAGIALE, O. I 70. ♦ Comună suburbană.

SUBURBIE s.f. Cartier situat la marginea unui oraș mare. ♦ Comună suburbană. [Gen. -iei. / < lat. suburbium].

SUBURBIE/SUBURBIE s. f. cartier mărginaș al unui oraș mare; foburg. ◊ comună suburbană. (< lat. suburbium)

SUBURBIE ~i f. 1) Cartier de la marginea unui oraș mare; mahala. 2) Populație a acestui cartier. [G.-D. suburbiei; Sil. sub-ur-bi-e; Acc. și suburbie] /<lat. suburbium

suburbie f. mahala.

*subúrbie f. (formă rus. îld. suburbiŭ, lat. sub-urbium. Rușiĭ zic și subsidiĭa ș. a. multe, „subsidiŭ” V. urbe). Mahala, cartier.

subturbie sf vz suburbie

suburb sn vz suburbie

suburbiu sn vz suburbie

!suburbie (desp. su-bur-bi-e/sub-ur-) s. f., art. suburbia (desp. -bi-a), g.-d. art. suburbiei; pl. suburbii, art. suburbiile (desp. -bi-i-)

suburbie/suburbie (su-bur-bi-e/sub-ur-) s. f., art. suburbia/suburbia (-bi-a), g.-d. art. suburbiei/suburbiei; pl. suburbii/suburbii, art. suburbiile/ suburbiile (-bi-i-)

suburbie/suburbie s. f. (sil. -bi-e; mf. sub-), art. suburbia/suburbia (sil. -bi-a), g.-d. art. suburbiei/suburbiei; pl. suburbii/suburbii, art. suburbiile/suburbiile (sil. -bi-i-)

SUBURBIE s. mahala, periferie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.)

SUBURBIE s. mahala, periferie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.)