suburbie sf [At: ȘINCAI, HR. I, 61/16 / V: (înv) ~btu~, ~burb, ~iu sn / A și: suburbie / Pl: ~ii / E: lat suburbium] 1 (Adesea urmat de un nume propriu sau de determinări care indică apartenența) Cartier situat la marginea unui oraș Si: mahala¹ (1), periferie, (liv) foburg (înv) suburg, (reg) oștează (1). 2 Comună suburbană (3). 3 Diviziune a unui oraș, delimitată după criterii administrative.