4 definiții pentru subtemă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBTÉMĂ, subteme, s. f. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. – Sub1- + temă.

SUBTÉMĂ, subteme, s. f. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. – Sub1- + temă.

SUBTÉMĂ s. f. temă care derivă și se subordonează unei teme principale. (< sub- + temă)

subtémă s. f. Temă care derivă și se subordonează unei teme mai mari ◊ „Aceeași temă, a dublei consecințe, cu subtema justiției imanente, ar fi de căutat în folclor, în basme.” R.lit. 3 I 74 p. 7 //din sub- + temă; FC II 230; DEX-S//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

subtémă s. f., pl. subtéme

Intrare: subtemă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subte
  • subtema
plural
  • subteme
  • subtemele
genitiv-dativ singular
  • subteme
  • subtemei
plural
  • subteme
  • subtemelor
vocativ singular
plural