SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊ Sublimat coroziv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din fr. sublimé.

sublimat, ~ă [At: S. BĂRB. 17/12 / V: (înv) supl~ sm / Pl: ~ați, ~e, (înv) ~uri sn / E: fr sublimé, ger Sublimat] 1 a Care este sublimat. 2 a Care se sublimează. 3 a Care rezultă dintr-o sublimare (1). 4 a (Fig) Care s-a transformat în ceva superior. 5 a (Rar; pex) Înnobilat. 6 a (Pex) Purificat². 7 a (Pex) Rafinat². 8 sm Substanță solidă care a fost obținută prin desublimarea vaporilor săi și care de obicei sublimează foarte ușor. 9 sm (Îs) ~ coroziv Clorură mercurică sau biclorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, cristalizată, solubilă în apă, foarte otrăvitoare și care este utilizată ca dezinfectant extern Si: (reg) săricică.

sublimație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (asr) ~iune, (îvr) ~mățiune / Pl: ~ii / E: fr sublimation] 1 (Înv) Sublimare (1). 2 (Rar) Sublimare (5).

sublimațiune sf vz sublimație

sublimățiune sf vz sublimație

suplimat sn vz sublimat

SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊ Sublimat corosiv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din fr. sublimé.

SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor unui solid care sublimează. ♦ (Sens curent, adesea determinat prin «corosiv») Biclorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant.

SUBLIMAT s.m. Produs obținut prin sublimare. ♦ Sublimat corosiv v. corosiv. [Cf. germ. Sublimat, fr. sublimé].

SUBLIMAT s. m. produs obținut prin sublimare. ♦ ~ corosiv = biclorură de mercur, albă, cristalizată, foarte toxică, dezinfectant extern. (< germ. Sublimat, fr. sublimé)

SUBLIMAT ~ți m. Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor. ◊ ~ corosiv sare albă, cristalizată, întrebuințată ca dezinfectant. /<fr. sublimé, germ. Sublimat

sublimat n. orice produs al sublimațiunii: sublimat coroziv, substanță acră, înțepătoare, foarte veninoasă, întrebuințață în doze mărunte ca antiseptic.

sublimați(un)e f. operațiune chimică ce constă în volatilizarea unui corp prin mijlocul căldurei și apoi în condensarea lui prin răcire: floarea de sulf se obține prin sublimațiune.

*sublimát, -ă adj. Produs pin sublimațiune. S. n., pl. e. Sublimat coroziv (saŭ numaĭ sublimat), biclorură de mercur (un corp caustic care e un puternic antiseptic în doze micĭ, dar o puternică otravă în doze marĭ): albușu de oŭ și laptele îs antidoturile sublimatuluĭ. V. suliman.

*sublimațiúne f. (lat. sublimátio -ónis). Acțiunea de a sublima: sublimațiunea mercuruluĭ. – Și -áție și -áre.

sublimat (desp. su-bli-) s. m., pl. sublimați

sublimație (desp. su-bli-, -ți-e) s. f., art. sublimația (desp. -ți-a), g.-d. sublimații, art. sublimației

sublimat (su-bli-) s. m., pl. sublimați

sublimație (su-bli-, -ți-e) s. f., art. sublimația (-ți-a), g.-d. sublimații, art. sublimației

sublimat s. m. (sil. -bli-), pl. sublimați

sublimație s. f. (sil. -bli-, -ți-e), art. sublimația (sil. -ți-a), g.-d. art. sublimației; pl. sublimații

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

SUBLIMAȚIE s. v. sublimare.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

sublimație s. v. SUBLIMARE.

sublimație, sublimații, s.f. (înv.) 1. sublimare (transformare prin încălzire direct din stare solidă în stare de vapori). 2. deviere a energiei psihice izvorâte din tendințe instinctuale (sexuale) și egoiste spre atingerea unor scopuri spirituale înalte și altruiste.