subconștient, ~ă [At: IBRĂILEANU, S. L. 227 / P: ~ști-ent / Pl: ~nți, ~e / E: sub¹- + conștient cf fr subconscient)] 1 sn (Psa) Sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni ulterior conștiente Si: (rar) subconștiință. 2 a (D. fenomene psihice, reacții, observații etc. ale oamenilor) Care aparține subconștientului (1). 3 a (D. fenomene psihice, d. reacții, observații etc. ale oamenilor) Care se referă la subconștient (1). 4 a (D. fenomene psihice, d. reacții, observații etc. ale oamenilor) Care ține de subconștient (1). 5 a (D. fenomene, d. reacții etc. ale oamenilor) De subconștient (1).

SUBCONȘTIENT s. n. Treaptă a conștiinței, cuprinzînd idei și impresii pe care le-am avut odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenției, rămîn confuze, pînă la o revenire în sfera conștiinței clare.

SUBCONȘTIENT, s. n. Treaptă a conștiinței care cuprinde idei și impresii pe care le-am avut odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenției, rămîn confuze, pînă la o revenire în sfera conștiinței clare. – Din sub + conștient.

SUBCONȘTIENT s.n. Sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. subconscient].

SUBCONȘTIENT s. n. treaptă a conștiinței care cuprinde idei și impresii ce au fost odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenției, rămân confuze, putând redeveni conștiente. (după fr. subconscient)

SUBCONȘTIENT n. Totalitate de fenomene psihice inconștiente care intervin în calitate de elemente ale proceselor mintale active. [Sil. sub-con-ști-ent] /sub- + conștient

subconscient n. Filoz. conștiință obscură sau semi-conștiință.

subconștient (desp. -ști-ent) s. n.

subconștient (-ști-ent) s. n.

subconștient s. n. (sil. -ști-ent)

SUBCONȘTIENT s. (rar) subconștiință.

SUBCONȘTIENT s. (rar) subconștiință.