9 definiții pentru sușă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÚȘĂ, sușe, s. f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de microbi; tulpină. – Din fr. souche.

SÚȘĂ, sușe, s. f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de microbi; tulpină. – Din fr. souche.

SÚȘĂ, sușe, s. f. (Rar) Jumătatea de foaie care rămîne într-un registru sau într-un carnet după ce s-a detașat o chitanță; matcă, cotor.

SÚȘĂ s.f. (Franțuzism) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de (infra) microbi; tulpină. [< fr. souche].

SÚȘĂ s. f. 1. origine, sursă. 2. (med.) proveniență a unei culturi de (infra)microbi; tulpină. (< fr. souche)

sușă f. matca unui registru cu chitanțe (= fr. souche).

șușă f. țandără de brad lungă ce se bate pe pereții bordeiului înainte de a se lipi. [Cf. Tr. sișă, șindrilă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

súșă s. f., g.-d. art. súșei; pl. súșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÚȘĂ s. v. cotor, matcă.

sușă s. v. COTOR. MATCĂ.[1]

  1. În original, greșit tipărit: șușă LauraGellner
Intrare: sușă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sușă
  • sușa
plural
  • sușe
  • sușele
genitiv-dativ singular
  • sușe
  • sușei
plural
  • sușe
  • sușelor
vocativ singular
plural