11 definiții pentru studentă ștudentă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUDÉNT, -Ă, studenți, -te, s. m. și f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior. – Din it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.

STUDÉNT, -Ă, studenți, -te, s. m. și f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior. – Din it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.

student, ~ă [At: EUSTRATIEVICI, I. 47/18 / V: (rar) ~dinte, (înv) ~dint, șt~, (reg) ~dient, ștudie~ / Pl: ~nți, ~e / E: it studente, ger Student] 1 smf Persoană care urmează cursurile unei universități, ale unui institut de învățământ superior sau, astăzi rar, ale unei școli superioare. 2 smf (Gmî) Elev al unei școli medii. 3 a (Reg; d. oameni) Priceput. 4 a Învățat. 5 a Deștept (5).

STUDÉNT, -Ă, studenți, -te, s. m. și f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățămînt superior. În discuțiile lor, studenta ținea piept cu încăpățînare și eroism. C. PETRESCU, Î. I 21. Și-a reluat camera în care a stat cînd era student, la mătușă-sa Măriuca. REBREANU, R. I 249. Eu am trecut în clasa a patra, iară Budulea Taichii s-a făcut student. SLAVICI, O. I 87. – Variantă: (Transilv.) ștudént, -ă s. m. și f.

ȘTUDÉNT, -Ă s. m. și f. v. student.

STUDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care urmează cursurile unei facultăți sau ale unui institut de învățământ superior. [< germ. Student, cf. it. studente].

STUDÉNT, -Ă s. m. f. cel care urmează cursurile unei instituții de învățământ superior. (< germ. Student, it. studente, lat. studens)

STUDÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care își face studiile într-o instituție de învățământ superior. /<it. studente, germ. Student, lat. studens, ~ntis

*studént, -ă s. (lat. studens, fr. étudiant). Elev de universitate. V. diac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

studéntă s. f., g.-d. art. studéntei; pl. studénte

Intrare: studentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • studentă
  • studenta
plural
  • studente
  • studentele
genitiv-dativ singular
  • studente
  • studentei
plural
  • studente
  • studentelor
vocativ singular
  • studentă
  • studento
plural
  • studentelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștudentă
  • ștudenta
plural
  • ștudente
  • ștudentele
genitiv-dativ singular
  • ștudente
  • ștudentei
plural
  • ștudente
  • ștudentelor
vocativ singular
  • ștudentă
  • ștudento
plural
  • ștudentelor

student, -ă studentă ștudent ștudentă

  • 1. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • În discuțiile lor, studenta ținea piept cu încăpățînare și eroism. C. PETRESCU, Î. I 21.
      surse: DLRLC
    • Și-a reluat camera în care a stat cînd era student, la mătușă-sa Măriuca. REBREANU, R. I 249.
      surse: DLRLC
    • Eu am trecut în clasa a patra, iară Budulea Taichii s-a făcut student. SLAVICI, O. I 87.
      surse: DLRLC

etimologie: