11 definiții pentru stucatură ștocatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUCATÚRĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Din it. stuccatura.

STUCATÚRĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Din it. stuccatura.

stucatu sf [At: IORGA, S. D. VIII, 16 / V: (înv) ștoc~, (reg) șticăt~, știucăt~, șt~ / Pl: ~ri / E: it stuccatura, ger Stukatur] 1 Ornament arhitectonic în relie (pentru interiorul clădirilor) executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. 2 (Reg; lpl) Lemne subțiri care se bat pe pereții din lemn ai caselor, pentru ca să țină tencuiala sau lutul. 3 (Reg; îf ștocătură) Tavan1.

STUCATÚRĂ, stucaturi, s. f. (La sg. de obicei cu sens colectiv) Ornamente în relief (pentru interiorul clădirilor) executate din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Variantă: (învechit) ștocatúră (GOLESCU, Î. 115) s. f.

STUCATÚRĂ s.f. Ornamentație realizată în relief din stuc în interiorul clădirilor. [Var. ștucatură s.f. / < it. stuccatura].

STUCATÚRĂ s. g. ornamentație în relief, din stuc, în interiorul clădirilor. (< it. stuccatura)

STUCATÚRĂ ~i f. arhit. Element ornamental în relief pentru decorarea interiorului unei clădiri. /<it. stuccatura, germ. Stukatur

*stucatúră f., pl. ĭ (it. stuccatura). Lucrare (tencuĭală, ornament) de stuc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stucatúră s. f., g.-d. art. stucatúrii; pl. stucatúri

stucatúră s. f., g.-d. art. stucatúrii; pl. stucatúri

Intrare: stucatură
stucatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stucatu
  • stucatura
plural
  • stucaturi
  • stucaturile
genitiv-dativ singular
  • stucaturi
  • stucaturii
plural
  • stucaturi
  • stucaturilor
vocativ singular
plural
ștocatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștocatu
  • ștocatura
plural
  • ștocaturi
  • ștocaturile
genitiv-dativ singular
  • ștocaturi
  • ștocaturii
plural
  • ștocaturi
  • ștocaturilor
vocativ singular
plural

stucatură ștocatură

  • 1. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: