9 definiții pentru stucator ștucator

STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] – Din it. stuccatore,[1] fr. stucateur. corectată

  1. În original, incorect: Din it. stucatore. cata

STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] – Din it. stuccatore, fr. stucateur.

stucatór s. m., pl. stucatóri

STUCATÓR s.m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Cf. fr. stucateur].

STUCATÓR s. m. muncitor specializat în lucrări de stucatură. (< it. stuccatore, fr. stucateur)

STUCATÓR ~i m. Muncitor specializat în lucrările de stucatură. /<it. stucatore, fr. stucateur

*stucatór m. (it. stuccatore). Lucrător care face stucaturĭ.

ȘTUCATÓR s. m. v. stucator.

ȘTUCATÓR s. m. v. stucator.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stucatór s. m., pl. stucatóri

Intrare: stucator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stucator
  • stucatorul
  • stucatoru‑
plural
  • stucatori
  • stucatorii
genitiv-dativ singular
  • stucator
  • stucatorului
plural
  • stucatori
  • stucatorilor
vocativ singular
  • stucatorule
plural
  • stucatorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștucator
  • ștucatorul
  • ștucatoru‑
plural
  • ștucatori
  • ștucatorii
genitiv-dativ singular
  • ștucator
  • ștucatorului
plural
  • ștucatori
  • ștucatorilor
vocativ singular
  • ștucatorule
plural
  • ștucatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stucator ștucator

  • 1. Meseriaș care execută lucrări de stucatură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: