2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Pref. stră- + lumina.

strălumina [At: DOSOFTEI, PS. 53/8 / Pzi: ~nez / E: stră- + lumina] 1-2 vti (Asr; adesea fig) A străluci2 (1). 3-4 vti (Pex) A străbate luminând. 5 vi (Îvr) A străluci2 (7).

STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Stră- + lumina.

STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. (Astăzi rar) A lumina puternic, a străluci. Frumusețele tale ziua luminează, noaptea străluminează. La TDRG. ◊ Tranz. Pieriră în praf gros, străluminat auriu de asfințitul soarelui. DUMITRIU, P. F. 68. S-o revăd mereu tot floare, Farmec plaiurilor dînd, Caldă, vie, rîzătoare, Văile străluminînd. CERNA, P. 144.

strălumi sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 144v/34 / Pl: ~ni / E: stră- + lumină] (Înv; asr) Lumină ireală.

străluminéz v. tr. L. V. Luminez tare. V. intr. Strălucesc tare.

Ortografice DOOM

strălumina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. străluminez, 3 străluminea; conj. prez. 1 sg. să străluminez, 3 să strălumineze

strălumina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 străluminea

strălumina vb., ind. prez. 1 sg. străluminez, 3 sg. și pl. străluminea

Sinonime

STRĂLUMINA vb. v. luci, scânteia, sclipi, sticli, străluci.

strălumina vb. v. LUCI. SCÎNTEIA. SCLIPI. STICLI. STRĂLUCI.

Regionalisme / arhaisme

strălumină, strălumini, s.f. (înv.) lumină ireală.

Intrare: strălumina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strălumina
  • străluminare
  • străluminat
  • străluminatu‑
  • străluminând
  • străluminându‑
singular plural
  • străluminea
  • străluminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străluminez
(să)
  • străluminez
  • străluminam
  • străluminai
  • străluminasem
a II-a (tu)
  • străluminezi
(să)
  • străluminezi
  • străluminai
  • străluminași
  • străluminaseși
a III-a (el, ea)
  • străluminea
(să)
  • strălumineze
  • strălumina
  • strălumină
  • străluminase
plural I (noi)
  • străluminăm
(să)
  • străluminăm
  • străluminam
  • străluminarăm
  • străluminaserăm
  • străluminasem
a II-a (voi)
  • străluminați
(să)
  • străluminați
  • străluminați
  • străluminarăți
  • străluminaserăți
  • străluminaseți
a III-a (ei, ele)
  • străluminea
(să)
  • strălumineze
  • străluminau
  • strălumina
  • străluminaseră
Intrare: strălumină
strălumină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strălumi
  • strălumina
plural
  • strălumini
  • străluminile
genitiv-dativ singular
  • strălumini
  • străluminii
plural
  • strălumini
  • străluminilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strălumina, străluminezverb

  • 1. rar A lumina puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frumusețele tale ziua luminează, noaptea străluminează. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Pieriră în praf gros, străluminat auriu de asfințitul soarelui. DUMITRIU, P. F. 68. DLRLC
    • format_quote S-o revăd mereu tot floare, Farmec plaiurilor dînd, Caldă, vie, rîzătoare, Văile străluminînd. CERNA, P. 144. DLRLC
etimologie:
  • stră- + lumina. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.