4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strunga v vz strunji

Strunga f. 1. pisc al Carpaților, în jud. Dâmbovița; 2. pădure în jud. Roman, faimoasă od. ca cuib de tâlhari; 3. izvor de ape minerale (sulf de fier) în jud. Roman, nu departe de Târgu-Frumos. Victoria lui Gh. Ghica asupra lui Ștef. Gheorghe (1658).

STRÚNGĂ, strungi, s. f. 1. Loc îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ P. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop.) Trecătoare îngustă (între munți); defileu, strâmtoare. 2. (Pop.) Strungăreață (1). – Cf. alb. shtrungë.

STRÚNGĂ, strungi, s. f. 1. Loc îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ P. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop.) Trecătoare îngustă (între munți); defileu, strâmtoare. 2. (Pop.) Strungăreață (1). – Cf. alb. shtrungë.

STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung.

STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung.

strungă1 [At: DOSOFTEI, P. S. 339/18 / V: (reg) ~ug, ~nă, strung / Pl: ~ngi, ~nge / E: ns cf alb shtrungë] 1 sf Deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând, pentru muls Si: poartă1, (reg) portiță, strungar2 (5), strungăreață (5), strungăriță3. 2 sf (Pex) Loc îngrădit la stână, de unde se mână oile la muls sau unde stau înainte de (ori după) muls Si: (reg) răzlog V staul. 3 sf Coliba ciobanului. 4 sf (Pan) Loc îngust de trecere Si: deschizătură (3), gaură (1). 5 sf (Reg) Loc pe unde se trece dintr-o grădină în alta. 6 sf (Reg) Lătunoaie (la pânză). 7 sf (Trs) Celulă (la fagure). 8 sf (Reg) Urdiniș (la coșnița morii). 9 sf (Reg) Navă. 10 sf (Buc) Matcă. 11 sf (Reg) Braț (de apă). 12 sf (Reg) Vrană (la un vas de lemn). 13 sn (Reg) Gaură din butucul roții1. 14 sn (Reg; îf strug) Ghizd de scânduri (la gura fântânii). 15 sf (Pop) Strungăreață (1). 16 (Pop) Trecătoare Vz trecător.

strunji vt [At: ARISTIA, PLUT. 173/27 / V: (reg) ~nga, ~ngi / Pzi: ~jesc / E: strung1] (C. i. diferite materiale, piese etc.) A prelucra cu ajutorul strungului1 Si: (pop) a strungări, (îrg) a struji (7), (reg) a sfredeli (3).

STRÚNGĂ, strungi, s. f. 1. Loc îngrădit la stînă; (în special) deschizătura îngustă a acestui loc prin care trec oile una cîte una la muls. Iar în amurgit la strungă Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. Brr oaie... brrr la strungă! ALECSANDRI, T. 613. Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din valea lungă Ca oițele la strungă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 360. ◊ Fig. În stepă năluciră alte tancuri ce adunau la strunga zării alte turme. SADOVEANU, M. C. 107. (Cu aluzie la felul cum apar oile una cîte una) Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă. EMINESCU, O. I 44. 2. Loc îngust de trecere. Drept ușă [ocolul] avea o strungă îngustă, în fața căreia santinela, toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. ♦ Trecătoare îngustă (între munți); defileu, strîmtoare. Pe aici trece linia ferată care, urcînd în sus pe strîmtoarea Trotușului, despică munții și răzbate în Ardeal prin strunga de la Palanca. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. În mijlocul pădurii este-o poiană lungă... La capătu-i din dreapta se prelungește o strungă Prin care ostășimea curge ca un șioi. ALECSANDRI, P. III 214. 3. Strungăreață (1). Bătrînul începu a rîde mai tare, arătîndu-și strunga largă între dinții de jos. SADOVEANU, O. VI 512. Ar fi vrut să-i rămînă chipul săpat în minte, așa, cu strunga cea de printre dinți, cu musteața gălbioară, cu ochii tîlhăroși. MIRONESCU, S. A. 42.

STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung. Piesele se strunjesc la strung.

STRÚNGĂ ~gi f. 1) Loc (la o stână) pe unde trec oile câte una pentru a fi mulse. 2) Trecătoare îngustă în munți; strâmtoare. 3) v. STRUNGĂREAȚĂ. /Cuv. autoht.

A STRUNJÍ ~ésc tranz. (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /Din strung

strungă f. 1. ocol în care se închid oile pentru ca, prin spătări, să iasă la muls; 2. trecătoare îngustă între doi munți la capătul pădurii: strunga dela Turnu-Roșu; se prelungește o strungă AL.; 3. fig. orbită: ies stelele din strungă EM. [Vorbă ciobănească de origină indigenă = strângă, loc strâmt].

strúngă f., pl. ĭ (tracic *strunga, adică „loc de scurgere, de trecere”, înrudit cu Strymon, Struma, și Istrus, Dunărea; alb. štrungă, ngr. strúnga, sîrb. struga, bg. strŭga, slovac strunga, pol. straga). Strîmtoarea (portița) pin care trec oile la muls. Țarcu în care se duc oile la muls. Trecătoare pintre munțĭ. Distanta dintre dințiĭ incizivĭ de sus la uniĭ oamenĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strúngă s. f., g.-d. art. strúngii; pl. strúngi

strunjí (a ~) (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunjésc, imperf. 3 sg. strunjeá; conj. prez. 3 să strunjeáscă

strúngă s. f., g.-d. art. strúngii; pl. strungi

strunjí (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunjésc, imperf. 3 sg. strunjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. strunjeáscă

arată toate definițiile

Intrare: Strunga
Strunga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: strungă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungă
  • strunga
plural
  • strungi
  • strungile
genitiv-dativ singular
  • strungi
  • strungii
plural
  • strungi
  • strungilor
vocativ singular
plural
strug1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strug
  • strugul
  • strugu‑
plural
  • struguri
  • strugurile
genitiv-dativ singular
  • strug
  • strugului
plural
  • struguri
  • strugurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Strungă
Strungă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Strungă
Intrare: strunji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strunji
  • strunjire
  • strunjit
  • strunjitu‑
  • strunjind
  • strunjindu‑
singular plural
  • strunjește
  • strunjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strunjesc
(să)
  • strunjesc
  • strunjeam
  • strunjii
  • strunjisem
a II-a (tu)
  • strunjești
(să)
  • strunjești
  • strunjeai
  • strunjiși
  • strunjiseși
a III-a (el, ea)
  • strunjește
(să)
  • strunjească
  • strunjea
  • strunji
  • strunjise
plural I (noi)
  • strunjim
(să)
  • strunjim
  • strunjeam
  • strunjirăm
  • strunjiserăm
  • strunjisem
a II-a (voi)
  • strunjiți
(să)
  • strunjiți
  • strunjeați
  • strunjirăți
  • strunjiserăți
  • strunjiseți
a III-a (ei, ele)
  • strunjesc
(să)
  • strunjească
  • strunjeau
  • strunji
  • strunjiseră
strunga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strungi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strungă strug

  • 1. Loc îngrădit la stână, unde se mulg oile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: strunguliță strunguță 4 exemple
    exemple
    • Iar în amurgit la strungă Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167.
      surse: DLRLC
    • Brr oaie... brrr la strungă! ALECSANDRI, T. 613.
      surse: DLRLC
    • Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din valea lungă Ca oițele la strungă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 360.
      surse: DLRLC
    • figurat În stepă năluciră alte tancuri ce adunau la strunga zării alte turme. SADOVEANU, M. C. 107.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • figurat Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă. EMINESCU, O. I 44.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin generalizare Loc îngust de trecere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Drept ușă [ocolul] avea o strungă îngustă, în fața căreia santinela, toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360.
        surse: DLRLC
    • 1.3. popular Trecătoare îngustă (între munți).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: defileu strâmtoare trecătoare (drum) 2 exemple
      exemple
      • Pe aici trece linia ferată care, urcînd în sus pe strîmtoarea Trotușului, despică munții și răzbate în Ardeal prin strunga de la Palanca. VLAHUȚĂ, O. A. II 152.
        surse: DLRLC
      • În mijlocul pădurii este-o poiană lungă... La capătu-i din dreapta se prelungește o strungă Prin care ostășimea curge ca un șioi. ALECSANDRI, P. III 214.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strungăreață 2 exemple
    exemple
    • Bătrînul începu a rîde mai tare, arătîndu-și strunga largă între dinții de jos. SADOVEANU, O. VI 512.
      surse: DLRLC
    • Ar fi vrut să-i rămînă chipul săpat în minte, așa, cu strunga cea de printre dinți, cu musteața gălbioară, cu ochii tîlhăroși. MIRONESCU, S. A. 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

strunji strunga strungi

  • 1. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: struji strungări un exemplu
    exemple
    • Piesele se strunjesc la strung.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • strung
    surse: DEX '98 DEX '09