STROPITOARE, stropitori, s. f. 1. Vas de tablă, de material plastic etc., cu toartă și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, prevăzută cu un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul plantelor. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roți și prevăzut cu un dispozitiv de proiectat apa, care servește la stropitul străzilor; vehicul prevăzut cu un asemenea recipient. ♦ (Înv.) Pulverizator. 2. Pămătuf făcut din bucăți de cârpă, cu care fierarul stropește cu apă cărbunii prea înfierbântați din vatra fierăriei. – Stropi + -toare.

stropitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: stropi + -tor] 1-2 smf, a (Rar) (Persoană) care stropește. 3 a (Îvr; d. oameni) Rău. 4 sfn (Înv) Pulverizator. 5 sf Vas (metalic), de obicei în forma (și de mărimea) unei găleți, prevăzut cu mâner și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, terminată cu un fel de pâlnie cu buza acoperită cu o tablă perforată, care servește la stropitul culturilor din grădini, din sere etc. Si: (rar) udătoare, (îvr) cofă (2), (reg) proașcă. 6 sf Recipient cilindric (saca, cisternă) așezat pe roți și prevăzut cu un dispozitiv de dispersat apă, care servea la stropitul și la spălatul străzilor. 7 sf (Sens curent) Vehicul înzestrat cu un asemenea recipient. 8 sf Aparat de stropit culturile (de viță de vie) cu substanțe toxice în soluție sau în suspensie, pentru a distruge dăunătorii Si: (reg) proașcă. 9 sf (Reg) Pompă de incendiu. 10 sf Dispozitiv de stropit folosit în industria textilă pentru verificarea impermeabilității materialului, în scopul tratării cu diverse substanțe. 11 sfn (Îvp) Praftură (de fierărie). 12 sf (Îvr) Sfeștoc. 13 sf (Reg) Praștie.

ștergător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 123^v/32 / V: (reg) ștărgat~ sf, sn / Pl: ~i, ~oare / E: șterge + -ător] 1 sf (Reg) Prosop. 2 sf (Mar) Năframă. 3 sf (Reg) Cârpă de șters. 4 sf Bucată de covor sau împletitură de papură¹, de sfoară, de material plastic etc., de care își șterge (1) cineva încălțămintea la intrarea în casă. 5 sf (Mol; Mun) Fiecare dintre cele două scânduri mobile, prinse de stâlpii ce mărginesc deschizătura de la strungă, prin care trec oile la muls. 6 sn Aparat format din una sau din două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor sau, mai rar, manual, șterg (1) parbrizul unui autovehicul. 7 sn (Înv) Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 8 smf (Îvr) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor.

STROPITOARE, stropitori, s. f. 1. Vas de tablă, de material plastic etc., de mărimea unei găleți, cu toartă și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul culturilor din grădini. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roți și prevăzut cu un dispozitiv de proiectat apa, care servește la stropitul străzilor; vehicul prevăzut cu un asemenea recipient. ♦ (Înv.) Pulverizator. 2. Pămătuf făcut din bucăți de cârpă, cu care fierarul stropește cu apă cărbunii prea înfierbântați din vatra fierăriei. – Stropi + suf. -toare.

STROPITOARE, stropitori, s. f. 1. Vas de tablă, de mărimea unei găleți, prevăzut cu o toartă și cu o țeavă terminată printr-o sită metalică, servind la stropitul culturilor din grădini. A țîrîit o ploaie subțire și clocită, parcă se deșertase rămășițele dintr-un fund ruginit de stropitoare. C. PETRESCU, R. DR. 151. Ia cu stropitoarea apă din putina cea mare... și stropește... brazdele de flori. La TDRG. ♦ Vas mare așezat pe roți și prevăzut cu un dispozitiv de împroșcat apa, care servește la stropitul străzilor. Stropitori cu tracțiune mecanică. ♦ (Învechit) Pulverizator. Două stropitori, tij de argint, în formă de pere cu frunze poleite. ALECSANDRI, T. I 141. 2. Pămătuf făcut din bucăți de cîrpă pe care fierarul îl moaie în apă pentru a stropi cărbunii prea înfierbîntați din vatra cușniței. Fierariul l-au primit bucuros și l-au pus, mai întîi, la foi, apoi cu cleștele și cu stropitoarea la vatra cu foc, după aceea cu ciocanul și cu barosul la nicovală, și pe urmă și la potcovit caii. SBIERA, P. 248. – Pl. și: stropitoare.

ștergător (de parbriz)-stropitoare s. n. ◊ „Ștergătoare de parbriz-stropitori. O companie suedeză de mașini a găsit o soluție originală pentru a îmbunătăți sistemul de curățire automată a parbrizului. Astfel, în locul obișnuitei pompe care stropește geamul, s-au introdus ștergătoare-stropitori ale căror cauciucuri au fiecare opt orificii prin care apa curge, la comandă.” R.l. 19 IV 74 p. 6 (din ștergător [de parbriz] + stropitoare)

STROPITOARE ~ori f. 1) Vas cilindric, cu toartă și cu un tub lateral terminat printr-o sită, care servește la stropit (florile, legumele etc.). 2) Vehicul prevăzut cu un recipient pentru apă, folosit pentru stropitul străzilor și al grădinilor publice. /a stropi + suf. ~toare

stropitoare f. cană de stropit.

stropitoáre f., pl. orĭ. Cofă metalică cu o țeavă care are la capăt o strecurătoare pin care curge apa împrăștiindu-se și care servește la udat florile. Saca de stropit stradele. Rar. Praftură.

stropitoare s. f., g.-d. art. stropitorii; pl. stropitori

stropitoare s. f., g.-d. art. stropitorii; pl. stropitori

stropitoare s. f., g.-d. art. stropitorii; pl. stropitori

stropitor s. m., pl. stropitori

STROPITOARE s. 1. (rar) udătoare, (prin Bucov.) proașcă, (înv., prin Transilv.) cofă. (~ de flori.) 2. v. praftoriță.

STROPITOR s. (CHIM.) pisetă.

STROPITOARE s. 1. (rar) udătoare, (prin Bucov.) proașcă, (înv., prin Transilv.) cofă. (~ de flori.) 2. praftoriță, praftură, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. și Munt.) stropelniță. (~ fierarului.)