Definiția cu ID-ul 959906:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STROPITOARE, stropitori, s. f. 1. Vas de tablă, de mărimea unei găleți, prevăzut cu o toartă și cu o țeavă terminată printr-o sită metalică, servind la stropitul culturilor din grădini. A țîrîit o ploaie subțire și clocită, parcă se deșertase rămășițele dintr-un fund ruginit de stropitoare. C. PETRESCU, R. DR. 151. Ia cu stropitoarea apă din putina cea mare... și stropește... brazdele de flori. La TDRG. ♦ Vas mare așezat pe roți și prevăzut cu un dispozitiv de împroșcat apa, care servește la stropitul străzilor. Stropitori cu tracțiune mecanică. ♦ (Învechit) Pulverizator. Două stropitori, tij de argint, în formă de pere cu frunze poleite. ALECSANDRI, T. I 141. 2. Pămătuf făcut din bucăți de cîrpă pe care fierarul îl moaie în apă pentru a stropi cărbunii prea înfierbîntați din vatra cușniței. Fierariul l-au primit bucuros și l-au pus, mai întîi, la foi, apoi cu cleștele și cu stropitoarea la vatra cu foc, după aceea cu ciocanul și cu barosul la nicovală, și pe urmă și la potcovit caii. SBIERA, P. 248. – Pl. și: stropitoare.