STROBOSCÓP, stroboscoape, s. n. Aparat optic cu ajutorul căruia se pot observa sau înregistra fenomene periodice pe baza observării lor periodice la intervale de timp puțin mai mari decît perioada lor.

!stroboscóp (-bos-cop/-bo-scop) s. n., pl. stroboscoápe

STROBOSCÓP s.n. Aparat optic care permite observarea anumitor mișcări periodice foarte rapide. [< fr. stroboscope, cf. gr. strobos – întoarcere, skopein – a examina].

STROBOSCÓP s. n. aparat optic folosit în stroboscopie. (< fr. stroboscope, germ. Stroboskop)

STROBOSCÓP ~oápe n. fiz. Aparat pentru observarea mișcării periodice rapide. /<fr. stroboscope

stroboscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. stroboscoápe

STROBO- „rotație, răsucire; circular, giratoriu”. ◊ gr. strobos „rotire, răsucire” > fr. strobo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. strobo-. □ ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., studiul fotografic și analitic al mișcărilor periodice, constînd în înregistrarea intermitentă pe unul și același negativ a diferitelor poziții ale unui corp în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., aparat optic care permite observarea anumitor mișcări periodice foarte rapide; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de cercetare a mișcărilor periodice, constînd în observarea lor la un interval de timp regulat; ~stereoscopie (v. stereo-, v. -scopie), s. f., observare stereoscopică a obiectelor cu ajutorul stroboscopului.