stroboscop sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 38 / Pl: ~oape / E: fr stroboscope] Dispozitiv sau aparat care permite examinarea optică a mișcării periodice a unui corp.

STROBOSCOP, stroboscoape, s. n. Aparat optic cu ajutorul căruia se pot observa sau înregistra fenomene periodice pe baza observării lor periodice la intervale de timp puțin mai mari decît perioada lor.

STROBOSCOP s.n. Aparat optic care permite observarea anumitor mișcări periodice foarte rapide. [< fr. stroboscope, cf. gr. strobos – întoarcere, skopein – a examina].

STROBOSCOP s. n. aparat optic folosit în stroboscopie. (< fr. stroboscope, germ. Stroboskop)

STROBOSCOP ~oape n. fiz. Aparat pentru observarea mișcării periodice rapide. /<fr. stroboscope

stroboscop (desp. -bos-cop/-bo-scop) s. n., pl. stroboscoape

!stroboscop (-bos-cop/-bo-scop) s. n., pl. stroboscoape

stroboscop s. n. (sil. mf. -scop), pl. stroboscoape

STROBO- „rotație, răsucire; circular, giratoriu”. ◊ gr. strobos „rotire, răsucire” > fr. strobo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. strobo-. □ ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., studiul fotografic și analitic al mișcărilor periodice, constînd în înregistrarea intermitentă pe unul și același negativ a diferitelor poziții ale unui corp în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., aparat optic care permite observarea anumitor mișcări periodice foarte rapide; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de cercetare a mișcărilor periodice, constînd în observarea lor la un interval de timp regulat; ~stereoscopie (v. stereo-, v. -scopie), s. f., observare stereoscopică a obiectelor cu ajutorul stroboscopului.