13 definiții pentru strigoaică strigoică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIGOÁICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. ♦ Epitet dat unei femei bătrâne și rele. ♦ Vrăjitoare. – Probabil din strigoi + suf. -oaică. Cf. strigă.

STRIGOÁICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. ♦ Epitet dat unei femei bătrâne și rele. ♦ Vrăjitoare. – Probabil din strigoi + suf. -oaică. Cf. strigă.

strigoaică1 sf [At: CIHAC, I, 266 / V: stir~ / Pl: ~ice / E: strigoaie + -că] 1 (În superstiții) Strigoaie Vz strigoi2 (1). 2 (Reg) Duh rău la vite Si: (reg) strigă (9), strigoi2 (2). 3 (În superstiții) Strigoaie V strigoi2 (3). 4 (Fig) Femeie (bătrână) urâtă și rea.

strigoaică2 sf [At: BUJOREANU, B. L. 344 / V: ~oică / Pl: ~ice / E: strigoaie css] (Bot; reg) Stirigoaie (2) (Veratrum nigrum).

STRIGOÁICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci, mămucăi, ziceam eu șezînd... cu limba scoas-afară dinaintea mamei, jos lîngă oale. CREANGĂ, A. 45. Unde-i giupîneasa Bălașa? – Dracu o știe... A fi umblînd ca o strigoaică pe la cămară, pe la bucătărie, pe la spălătorie, pe la grajd... ALECSANDRI, T. I 336. ♦ Epitet dat unei femei bătrîne și rele. Strigoaica de vitregă iară se ținu de cîra bărbatului său ca să-și prăpădească copiii. ISPIRESCU, L. 334. Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei [de jupîneasă] ca să-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337. ♦ Vrăjitoare.

STRIGOÁICĂ ~ce f. 1) v. STRIGOAIE. 2) pop. Femeie care se ocupă cu vrăjitoria; vrăjitoare. /strigoaie + suf. ~că

strigoaică f. 1. vrăjitoare cu coadă care (zice-se) umblă la miezul nopții prin sat și iea mana vitelor, deoachie, chinuește sau pocește pe copii; 2. fig. babă urîtă și rea. [V. strigă].

strigoică sf vz strigoaică2

1. strigoáĭe f., pl. tot așa, și -oáĭcă f., pl. e (f. d. strigoĭ). Rar. Stahie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strigoáică s. f., g.-d. art. strigoáicei; pl. strigoáice

strigoáică s. f., g.-d. art. strigoáicei; pl. strigoáice

strigoiu, -goi; strigoaică, -ce.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRIGOÁICĂ s. strigoaie, (pop.) strigă, (reg.) moroaică.

STRIGOAICĂ s. strigoaie, (pop.) strigă, (reg.) moroaică.

Intrare: strigoaică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strigoaică
  • strigoaica
plural
  • strigoaice
  • strigoaicele
genitiv-dativ singular
  • strigoaice
  • strigoaicei
plural
  • strigoaice
  • strigoaicelor
vocativ singular
  • strigoaică
  • strigoaico
plural
  • strigoaicelor
strigoică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

strigoaică strigoică

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci, mămucăi, ziceam eu șezînd... cu limba scoas-afară dinaintea mamei, jos lîngă oale. CREANGĂ, A. 45.
      surse: DLRLC
    • Unde-i giupîneasa Bălașa? – Dracu o știe... A fi umblînd ca o strigoaică pe la cămară, pe la bucătărie, pe la spălătorie, pe la grajd... ALECSANDRI, T. I 336.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei femei bătrâne și rele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Strigoaica de vitregă iară se ținu de cîra bărbatului său ca să-și prăpădească copiii. ISPIRESCU, L. 334.
        surse: DLRLC
      • Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei [de jupâneasă] ca să-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • probabil strigoi + sufix -oaică.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • cf. strigă
    surse: DEX '09 DEX '98