2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICTURÁ, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.

STRICTURÁ, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.

STRICTURÁ, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei.

STRICTURÁ vb. I. tr. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. [< strictură].

STRICTURÁ vb. tr. a micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. (< strictură)

A STRICTURÁ ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să fie mai strâmt, micșorând secțiunea de curgere a unui fluid; a îngusta; a strâmta. /Din strictură

STRICTÚRĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strâmtâre a unor canale din organism (ca urmare a unor leziuni inflamatorii, cicatrice etc.). – Din fr. stricture, lat. strictura.

STRICTÚRĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strâmtare a unor canale din organism (ca urmare a unor afecțiuni). – Din fr. stricture, lat. strictura.

STRICTÚRĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strîmtare a unui organ cilindric (ca urmare a anumitor afecțiuni). Strictura esofagului. Strictură uretrală.

STRICTÚRĂ s.f. Strâmtare, îngustare a unui canal sau a unui orificiu al organismului în urma unei boli. [Cf. germ. Striktur, lat. strictura].

STRICTÚRĂ s. f. îngustare a unui canal sau orificiu al organismului în urma unei boli. (< fr. stricture, lat. strictura, germ. Striktur)

STRICTÚRĂ ~i f. Strâmtare a canalului unui organ cavitar (în urma unui traumatism, a unei inflamații etc.). ~ esofagiană. /<lat. strictura, germ. Striktur, fr. stricture


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stricturá (a ~) vb., ind. prez. 3 strictureáză

stricturá vb., ind. prez. 1 sg. stricturéz, 3 sg. și pl. strictureáză

strictúră s. f., g.-d. art. strictúrii; pl. strictúri

strictúră s. f., g.-d. art. strictúrii; pl. strictúri

Intrare: strictura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strictura
  • stricturare
  • stricturat
  • stricturatu‑
  • stricturând
  • stricturându‑
singular plural
  • stricturea
  • stricturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stricturez
(să)
  • stricturez
  • stricturam
  • stricturai
  • stricturasem
a II-a (tu)
  • stricturezi
(să)
  • stricturezi
  • stricturai
  • stricturași
  • stricturaseși
a III-a (el, ea)
  • stricturea
(să)
  • strictureze
  • strictura
  • strictură
  • stricturase
plural I (noi)
  • stricturăm
(să)
  • stricturăm
  • stricturam
  • stricturarăm
  • stricturaserăm
  • stricturasem
a II-a (voi)
  • stricturați
(să)
  • stricturați
  • stricturați
  • stricturarăți
  • stricturaserăți
  • stricturaseți
a III-a (ei, ele)
  • stricturea
(să)
  • strictureze
  • stricturau
  • strictura
  • stricturaseră
Intrare: strictură
strictură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strictu
  • strictura
plural
  • stricturi
  • stricturile
genitiv-dativ singular
  • stricturi
  • stricturii
plural
  • stricturi
  • stricturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)