strelici [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 160/24 / V: (reg) stârlic a, sterl~, ~răliță, ~răluci, ~ice (A și: strelice), ~iță, ~ril~ / Pl: ~ / E: nct] 1 sm (Reg) Fluture mic de seară, de culoare vânătă, având pe aripi o pudră fină, neidentificat mai de aproape. 2 sm (Reg) Pată mică pe piele, provocată de pudra de pe aripile streliciului (1). 3 sm (Pop) Pată la început de culoare roșie, apoi vânătă sau gălbuie, care apare uneori pe pielea oamenilor grav bolnavi, înainte de moarte. 4 sm (Trs) Picături. 5 sm (Reg) Steluță (13). 6 (Fig; lpl; îf strilici) Sclipire (a ochilor). 7 sn (Îf strelice; adesea udp „de”) Picătură. 8 a (Reg; îf stârlici) Pipernicit. 9 sm (Reg; îf stârlici) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

STRELICI, strelici, s. m. (Regional) 1. Mic fluture de seară, de culoare vînătă. Streliciul... cum vede că e lumină în vreo casă, îndată intră înăuntru și prinde a zbura ca un vîrtej împrejurul luminii. MARIAN, INS. 305. 2. Stîrlici.

STRELICI, strelici, s. m. (Reg.) 1. Mic fluture de seară, de culoare vînătă și cu puf pe aripi. 2. Stîrlici.

stârlic, ~ă a vz strelici

stârlici¹ sm vz strelici

sterlici^[1] sm vz strelici corectat(ă)

străluci¹ sm vz strelici

strelice sf vz strelici

streliță sf vz strelici

strilici sm vz strelici

STRELICE s. f. (Regional) Părticică mică din ceva; fărîmă, picătură. Strelice de pîine.

STRELICE s. f. (Reg.) Părticică mică; fărîmă.

strelíce f. (cp. cu strălucesc). Olt. Munt. vest. Steluță de zăpadă, picătură de sînge: stelele străfulgeraŭ cîte un fir de lumină în fie-care strelice de fulg (NPl. Ceaur, 125); să-l fi tăĭat, n’ar fi dat o strelice de sînge (Iov. 225). Sud. Stea de grăsime în supă. Est. (stîrlicĭ, pl.) Pete care se fac pe pele din pricina descompuneriĭ sîngeluĭ în ainte de moarte. Fluturaș nocturn care zboară în prejuru lămpiĭ (V. străluc). Pl. „Stele verzi” care ți se arată cînd îs ochiĭ congestionațĭ de vre-o lovitură orĭ de mult citit. Trans. (sterlicĭ) Pistruĭ.

STRELICI s. v. lentigo, pistrui, steluță.

strelici s. v. PISTRUI. STELUȚĂ.

STRELICE s. v. fărâmă, fir, pic, picătură, pișcătură, strop.

strelice s. v. FĂRÎMĂ. FIR. PIC. PICĂTURĂ. PIȘCĂTURĂ. STROP.

strelici, strelici, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) fluture mic de seară, de culoare vânătă, cu pudră fină pe aripi. 2. (s.m.) pată mică pe piele. 3. (s.m.) pistrui. 4. (s.m.) rotocol de grăsime la suprafața unor lichide (mai ales a supei); steluță. 5. (s.m.; fig.; la pl.; în forma: strilici) sclipire a ochilor. 6. (s.m.; în forma: strelice) picătură. 7. (adj.; în forma: stârlic) pipernicit. 8. (s.m.; în forma: stârlici) numele unui joc de copii.