stârlicì m. pl. Mold. Tr. pete roșii ce denoată descompunerea sângelui: stârlici, toiag, năsălie CR. [Origină necunoscută].

STÎRLICI, stîrlici, s. m. (Popular) Pată (la început de culoare roșie, apoi vînătă) care apare uneori pe pielea oamenilor grav bolnavi, înainte de moarte; strelici. Și cum se uită ei în oglindă și se gîndesc acasă, ce să le vadă ochii? Văd aievea pe Ileana culcată-n pat cu părul despletit... – broboane mari de sudoare pe frunte – stîrlici la-ncheietura mîinilor încrucișate pe piept. CARAGIALE, P. 117.

STÎRLICI, stîrlici, s. m. (Pop.) Pată, la început de culoare roșie, apoi vînătă, care apare uneori pe pielea oamenilor greu bolnavi, înainte de moarte. – V. strelici.

STÂRLICI s. v. aluniță.

stîrlici s. v. ALUNIȚĂ.

stîrlici s. m. – Hematom, purpură. – Var. sterlici, strelice. Probabil în loc de *sdrelici, de la sdreli „a se stîlci, a produce contuzii”. După Cihac, II, 363, din sl. strĕla „săgeată”, dacă socotim că sdreli a avut aceeași origine. Este cuvînt identic cu strelici, s. m. (mariposa nocturna), numit așa pentru că ar lăsa dintre degete un prăfușor care, după concepția populară, ar produce o inflamație.

stârlici s.m. pl. (reg.) pete roșii pe piele; strelici.