2 intrări
13 definiții
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
STRELIȚ, streliți, s. m. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. – Din rus. streleț.
STRELIȚ, streliți, s. m. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. – Din rus. streleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
streliț[1] sm vz streleț
- În definiția principală, această varianță este tipărită: strelit — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRELIȚ, streliți, s. m. (Mai ales la pl.) Soldat pedestru dintr-o armată specială (înființată de Ivan cel Groaznic și desființată de Petru cel Mare) care se bucura de anumite privilegii economice și militare. Cumplit era Petru cel Mare... ridicat parcă în șea pentru a vedea mai bine lungul șir al streliților. BOGZA, M. S. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strelíț m. (rus. strĭeléc, arcaș, d. strĭelá, săgeată. V. pistreală). Pl. Un corp de infanterie rusească care forma garda țarilor, organizat de Ivan cel Groaznic la 1545 și desființat de Petru cel Mare la 1705.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
streleț sm [At: M. COSTIN, O. 160 / V: ~lit[1], ~ril~ / A și: streleț / Pl: ~i / E: rs стрелец] 1 (În epoca feudală, în țările române) Soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători (arcași). 2 Soldat dintr-un vechi corp de infanterie (cu funcții polițienești) care forma garda țarului în Rusia, în sec. XVI-XVII.
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: streliț — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strileț sm vz streleț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
streliți m. od. corp de infanterie rusă, organizată de Ivan IV (1545), ce forma garda țarilor, distrusă de Petru cel mare în 1705.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
streliț s. m., pl. streliți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
streliț s. m., pl. streliți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!streleț s. m., pl. streleți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Etimologice
streliț (-ți), s. m. – Soldat dintr-un corp de infanterie rusă. Sl. strĕlĭcĭ (Tiktin). Sec. XVIII.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
STRELEȚ s. m. (Mold.) Soldat dintr-un corp de vînători. Mai lesne strelelului a nemeri o vrabie decît pe un om călare, M. COSTIN. Strelețul, arcul frîngînd, ținta nu lovască. CANTEMIR, IST. Atunce au ieșit si Mihai-Vodă cu seimenii si cu streleții, adecă vînătorii ce ave. NECULCE. Etimologie: rus. strelec.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
streleț, streleți, s.m. (înv.) 1. soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători arcași (în Țările române). 2. soldat din garda țarului în Rusia.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
streliț, strelițisubstantiv masculin
- 1. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cumplit era Petru cel Mare... ridicat parcă în șea pentru a vedea mai bine lungul șir al streliților. BOGZA, M. S. 11. DLRLC
-
etimologie:
- streleț DEX '98 DEX '09
streleț, strelețisubstantiv masculin
- 1. (În epoca feudală) Soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători (arcași). MDA2
- 2. Soldat dintr-un vechi corp de infanterie (cu funcții polițienești) care forma garda țarului în Rusia, în secolele XVI-XVII. MDA2
etimologie:
- стрелец MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.