7 definiții pentru streliț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRELIȚ, streliți, s. m. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. – Din rus. streleț.
STRELIȚ, streliți, s. m. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. – Din rus. streleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
STRELIȚ, streliți, s. m. (Mai ales la pl.) Soldat pedestru dintr-o armată specială (înființată de Ivan cel Groaznic și desființată de Petru cel Mare) care se bucura de anumite privilegii economice și militare. Cumplit era Petru cel Mare... ridicat parcă în șea pentru a vedea mai bine lungul șir al streliților. BOGZA, M. S. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strelíț m. (rus. strĭeléc, arcaș, d. strĭelá, săgeată. V. pistreală). Pl. Un corp de infanterie rusească care forma garda țarilor, organizat de Ivan cel Groaznic la 1545 și desființat de Petru cel Mare la 1705.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
streliți m. od. corp de infanterie rusă, organizată de Ivan IV (1545), ce forma garda țarilor, distrusă de Petru cel mare în 1705.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
streliț s. m., pl. streliți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
streliț s. m., pl. streliți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
streliț (-ți), s. m. – Soldat dintr-un corp de infanterie rusă. Sl. strĕlĭcĭ (Tiktin). Sec. XVIII.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
streliț, strelițisubstantiv masculin
- 1. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cumplit era Petru cel Mare... ridicat parcă în șea pentru a vedea mai bine lungul șir al streliților. BOGZA, M. S. 11. DLRLC
-
etimologie:
- streleț DEX '98 DEX '09