opțiuni
  • info

3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRECUI, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (în industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă, în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.

ȘTRECUIRE, ștrecuiri, s. f. Acțiunea de a ștrecui și rezultatul ei; ștrecuit. – V. ștrecui.

ștrecui vt [At: DM / Pzi: ~esc / E: ger strecken] (Tăb; c. i. piei) A curăța de resturile de carne, de grăsime.

ștrecuire sf [At: DP / Pl: ~ri / E: ștrecui] (Tăb) Curățare a pieilor de resturile de carne, de grăsime Si: ștrecuit.

ȘTRECUI, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.

ȘTRECUIRE, ștrecuiri, s. f. Acțiunea de a ștrecui și rezultatul ei; ștrecuit. – ștrecui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștrecui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiesc, 3 sg. ștrecuiește, imperf. 1 ștrecuiam; conj. prez. 1 sg. să ștrecuiesc, 3 să ștrecuiască

ștrecuire s. f., g.-d. art. ștrecuirii; pl. ștrecuiri

ștrecui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiesc, imperf. 3 sg. ștrecuia; conj. prez. 3 să ștrecuiască

ștrecuire s. f., g.-d. art. ștrecuirii; pl. ștrecuiri

ștrecui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiesc, imperf. 3 sg. ștrecuia; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrecuiască

ștrecuire s. f., g.-d. art. ștrecuirii; pl. ștrecuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRECUIRE s. ștrecuit. (~ pieilor.)

ȘTRECUIRE s. ștrecuit. (~ pieilor.)

Intrare: strecuire
strecuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strecuire
  • strecuirea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • strecuiri
  • strecuirii
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: ștrecui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrecui
  • ștrecuire
  • ștrecuit
  • ștrecuitu‑
  • ștrecuind
  • ștrecuindu‑
 singular plural
  • ștrecuiește
  • ștrecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrecuiesc
 (să)
  • ștrecuiesc
  • ștrecuiam
  • ștrecuii
  • ștrecuisem
a II-a (tu)
  • ștrecuiești
 (să)
  • ștrecuiești
  • ștrecuiai
  • ștrecuiși
  • ștrecuiseși
a III-a (el, ea)
  • ștrecuiește
 (să)
  • ștrecuiască
  • ștrecuia
  • ștrecui
  • ștrecuise
plural I (noi)
  • ștrecuim
 (să)
  • ștrecuim
  • ștrecuiam
  • ștrecuirăm
  • ștrecuiserăm
  • ștrecuisem
a II-a (voi)
  • ștrecuiți
 (să)
  • ștrecuiți
  • ștrecuiați
  • ștrecuirăți
  • ștrecuiserăți
  • ștrecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrecuiesc
 (să)
  • ștrecuiască
  • ștrecuiau
  • ștrecuiră
  • ștrecuiseră
Intrare: ștrecuire
ștrecuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrecuire
  • ștrecuirea
plural
  • ștrecuiri
  • ștrecuirile
genitiv-dativ singular
  • ștrecuiri
  • ștrecuirii
plural
  • ștrecuiri
  • ștrecuirilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștrecui, ștrecuiescverb

  • 1. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. DEX '09 DEX '98
etimologie:

ștrecuire, ștrecuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ștrecui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: ștrecuit
etimologie:
  • ștrecui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.