14 definiții pentru strecătoare străcătoare străcător stricătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strecătoare sf [At: DOSOFTEI, PS. 10/13 / V: străc~, (reg) ~răcător, ~răgă~, ~ric~ / Pl: ~ori / E: strec(ura) + -ătoare] 1 (Îvp) Strecurătoare (1). 2 (Ban; Olt) Lingură mare găurită, făcută din metal, cu care se strecoară urda de zer. 3 (Ban) Pânză rară de prins pește. 4 (Îvr) Țesătură țărănească rară, din care se confecționează haine. 5 (Pex) Haină țărănească (pentru femei) confecționată dintr-un asemenea material. 6 (Spc) Catrință (2).

STRECĂTOÁRE s. f. v.strecurătoare.

STRECĂTOÁRE ~óri f. reg. pop. v. STRECURĂTOARE. /Strec[ura] + suf. ~ătoare

strecătoare f. strecurătoare. [Formă scurtată].

strecătoáre, V. strecurătoare.

străcătoare sf vz strecătoare

străcător sn vz strecătoare

stricătoare sf vz strecătoare

STRECURĂTOÁRE, strecurători, s. f. Unealtă de gospodărie pentru strecurat lichide, avînd fundul de tablă cu găurele sau din sită de sîrmă. Ceaiul era negru fiindcă mama îl fierbea în cratiță dimpreună cu apa. N-avea strecurătoare să opărească firele deasupra paharului. PAS, Z. I 22. ◊ Fig. Pe sus, norii călătoreau prin cerul de fum. Uneori, din strecurătoarea de ceață, sfîrîia pe pămînt o ploaie subțire și rece. DUMITRIU, B. F. 14. În aer era aur și-n gradine miros și-o umbră adînc-viorie... care trecea prin mreje de frunze ca prin strecurători de lumină. EMINESCU, N. 57. ♦ Pînză rară (sau săculeț de pînză) prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul ca să se scurgă de zer. – Variantă: strecătoáre (DAMÉ, T. 31) s. f.

stricătoare f. Munt. fotă. [Lit. șorț de stricat sau uzat].

strecurătoáre și stră- f., pl. orĭ. Unealtă de strecurat (o țesătură de păr orĭ de sîrmă [ca la sită], o împletitură de vărgute, o bucată de pînză, de postav, de tinichea găurită ș. a.): a strecura ceaĭu. – În Trans. Mold. strecătoare, zăgîrnă. V. filtru.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRECĂTOÁRE s. v. strecurătoare.

strecătoare s. v. STRECURĂTOARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strecătoáre, strecătóri, s.f. 1. (înv. și pop.) strecurătoare. 2. (reg.) lingură mare găurită, făcută din metal, cu care se strecoară zerul de urdă. 3. (reg.) pânză rară pentru prins pește. 4. (înv. și reg.) țesătură țărănească rară, din care se confecționează haine; haină femeiască confecționată dintr-o asemenea țesătură; catrință; fotă.

Intrare: strecătoare
strecătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strecătoare
  • strecătoarea
plural
  • strecători
  • strecătorile
genitiv-dativ singular
  • strecători
  • strecătorii
plural
  • strecători
  • strecătorilor
vocativ singular
plural
străcătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străcător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stricătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricătoare
  • stricătoarea
plural
  • stricători
  • stricătorile
genitiv-dativ singular
  • stricători
  • stricătorii
plural
  • stricători
  • stricătorilor
vocativ singular
plural