strecătoare sf [At: DOSOFTEI, PS. 10/13 / V: străc~, (reg) ~răcător, ~răgă~, ~ric~ / Pl: ~ori / E: strec(ura) + -ătoare] 1 (Îvp) Strecurătoare (1). 2 (Ban; Olt) Lingură mare găurită, făcută din metal, cu care se strecoară urda de zer. 3 (Ban) Pânză rară de prins pește. 4 (Îvr) Țesătură țărănească rară, din care se confecționează haine. 5 (Pex) Haină țărănească (pentru femei) confecționată dintr-un asemenea material. 6 (Spc) Catrință (2).

STRECĂTOARE ~ori f. reg. pop. v. STRECURĂTOARE. /Strec[ura] + suf. ~ătoare

strecătoare f. strecurătoare. [Formă scurtată].

străcătoare sf vz strecătoare

străcător sn vz strecătoare

stricătoare sf vz strecătoare

stricătoare f. Munt. fotă. [Lit. șorț de stricat sau uzat].

STRECĂTOARE s. v. strecurătoare.

strecătoare s. v. STRECURĂTOARE.

strecătoare, strecători, s.f. 1. (înv. și pop.) strecurătoare. 2. (reg.) lingură mare găurită, făcută din metal, cu care se strecoară zerul de urdă. 3. (reg.) pânză rară pentru prins pește. 4. (înv. și reg.) țesătură țărănească rară, din care se confecționează haine; haină femeiască confecționată dintr-o asemenea țesătură; catrință; fotă.