stravedere^[1] sf vz străvedere corectat(ă)

STRĂVEDEA, străvăd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp¹ străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedea vb. II] – Pref. stră- + vedea.

străvedea [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 10 / V: ~rev~ / Pzi: străvăd / E: stră- + vedea] 1-2 vtr A vedea sau a fi văzut vag, neclar (ca) printr-un obiect transparent Si: a (se) întrevedea, a (se) întrezări V transpărea. 3-4 vtr (Rar; pex) A (se) oglindi. 5 vt (Nob) A face să devină transparent.

străvedere sf [At: MIHALI, ap. URSU, T. 291 / V: (înv) strav~ / Pl: ~ri / E: străvedea] (Înv) 1 Întrezărire. 2 Oglindire.

strevedea v vz străvedea

STRĂVEDEA, străvăd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. ◊ Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedea vb. II] – Stră- + vedea.

STRĂVEDEA, străvăd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă); a lăsa să i se vadă imaginea de către altcineva (printr-un corp străveziu). Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. BENIUC, V. 36. [Magii] pluteau pe punți înguste, se străvedeau în ape Mai albi și mai eterici, imateriali aproape. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 34. ◊ Fig. Nu știa nimeni din afară cît de săraci sînt și cît de puțini sînt. Dar se străvedeau căldura inimii și îndîrjirea voinții. PAS, Z. II 39. Cerbul miraculos și vînătorul pocăit [din tabloul lui Dürer] produc contrast, prin pozele lor, în care se străvăd simțiminte adînci. ODOBESCU, S. III 59. ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. [Baba] se dete aproape de mine și, străvăzîndu-mă ca printr-o zare de sită deasă, îmi cuprinse gîtul. VLAHUȚĂ, N. 124. ◊ Fig. Tristețea mea străvede printre arbori zarea. ARGHEZI, V. 17.

A SE STRĂVEDEA mă străvăd intranz. rar 1) A se vedea neclar (prin ceață, printre nori etc.). ◊ Slab de se străvede se zice despre cineva care este foarte slab. 2) fig. A se face văzut; a ieși la iveală; a se vădi; a se releva. /stră- + a vedea

A STRĂVEDEA străvăd tranz. rar (obiecte, ființe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a zări printre alte elemente; a întrevedea; a întrezări. /stră- + a vedea

străvedeà v. a se vedea prin.

străvăd (mă), -văzút, a -vedeá v. refl. (stră- și văd). Mă văd pin ceva transparent saŭ translucid: soarele se străvede pintre norĭ (Al.).

străvedea (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă străvăd, 2 sg. te străvezi, 3 sg. se străvede, 3 pl. se străvăd, perf. s. 1 sg. mă străvăzui, m.m.c.p. 1 pl. ne străvăzuserăm; conj. prez. 1 sg. să mă străvăd, 3 să se străvadă; imper. 2 sg. afirm. străvezi-te; ger. străvăzându-mă; part. străvăzut

!străvedea (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străvede, 1 pl. ne străvedem; conj. prez. 3 să se străvadă; ger. străvăzându-se; part. străvăzut

străvedea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străvăd, 1 pl. străvedem; conj. prez. 3 sg. și pl. străvadă

STRĂVEDEA vb. v. întrevedea, întrezări, oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta, transpărea.

STRĂVEDERE s. v. diafanitate, transparență.

străvedea vb. v. ÎNTREVEDEA. ÎNTREZĂRI. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÎNGE. REFLECTA. TRANSPĂREA.

străvedere s. v. DIAFANITATE. TRANSPARENȚĂ.