2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRATIGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care studiază formațiunile geologice ale scoarței terestre, pentru a determina vârsta și succesiunea lor. – Din fr. stratigraphie.

STRATIGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care studiază formațiile geologice ale scoarței terestre, pentru a determina vârsta și succesiunea lor. – Din fr. stratigraphie.

STRATIGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul straturilor din scoarța pămîntului, stabilind vechimea și ordinea stratificării lor.

STRATIGRAFÍE s.f. 1. Parte a geologiei care studiază determinarea vârstei și a succesiunii rocilor sedimentare; geologie istorică. 2. (Med.) Metodă radiografică de redare a imaginii plămânului la diferite adâncimi. V. tomografie. [Gen. -iei. / < fr. stratigraphie, cf. lat. stratum – strat, graphein – a scrie].

STRATIGRAFÍE s. f. 1. ramură a geologiei care studiază evoluția scoarței terestre; geologie istorică. 2. procedeu de cercetare arheologică prin studiu succesiv al straturilor unui teren. 3. tomografie. 4. dispunere pe o axă verticală în perspectivă cronologică sau socială a unor fapte de limbă. (< fr. stratigraphie)

STRATIGRAFÍE f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul stratificării scoarței globului pământesc și al determinării vârstei rocilor sedimentare. [G.-D. stratigrafiei; Sil. -ti-gra-] /<fr. stratigraphie

stratigrafie f. partea geologiei ce descrie straturile din cari e formata coaja globului.

*stratigrafíe f. (strat și grafie. Cuv. corcit). Acea parte a geologiĭ: care se ocupă de straturile scoarțeĭ pămîntuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stratigrafíe (-ti-gra-) s. f., art. stratigrafía, g.-d. stratigrafíi, art. stratigrafíei

stratigrafíe s. f. (sil. -gra-), art. stratigrafía, g.-d. art. stratigrafíei; pl. stratigrafíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRATIGRAFÍE s. geologie istorică.

STRATIGRAFIE s. geologie istorică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stratigrafie secvențială, (engl. = sequence stratigraphy) disciplină modernă care urmărește identificarea unităților cronostratigrafice (delimitate prin suprafețe fizice corelabile) și a unităților genetice (→ cortegii sedimentare sau sytems tracts) faciale repetitive ca efect al eustasiei, subsidenței și aportului de sedimente. S.s. urmărește evoluția temporală și areală a formațiunilor sedimentare la scara unui bazin.

STRATIGRAFIE LINGVISTICĂ s. f. + adj. (cf. fr. stratigraphie linguistique): dispunere pe o axă verticală în perspectivă cronologică (în evoluție) sau socială a unor fapte de limbă, subsisteme sau sisteme lingvistice. În studierea unui idiom, perspectiva stratigrafică este complementară cu perspectiva geografică sau spațială. Ea poate fi aplicată pe o hartă lingvistică ce înfățișează sincronic faptele înregistrate într-un anumit teritoriu: se trasează arii arhaice și arii inovatoare care reprezintă faze diferite de evoluție a unui anumit fenomen lingvistic.

Intrare: stratigrafie
stratigrafie substantiv feminin
  • silabație: -gra-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stratigrafie
  • stratigrafia
plural
  • stratigrafii
  • stratigrafiile
genitiv-dativ singular
  • stratigrafii
  • stratigrafiei
plural
  • stratigrafii
  • stratigrafiilor
vocativ singular
plural
Intrare: stratigrafie lingvistică
stratigrafie lingvistică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stratigrafie lingvistică
  • stratigrafia lingvistică
plural
  • stratigrafii lingvistice
  • stratigrafiile lingvistice
genitiv-dativ singular
  • stratigrafii lingvistice
  • stratigrafiei lingvistice
plural
  • stratigrafii lingvistice
  • stratigrafiilor lingvistice
vocativ singular
plural