2 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

STRÂMTORA, strâmtorez, vb. I. Tranz. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtori vb. IV] – Din strâmtoare.

STRÂMTORI vb. IV v. strâmtora.

STRÂMTORI vb. IV v. strâmtora.

strămtora v vz strâmtora

strămtori v vz strâmtora

strămtura v vz strâmtora

strâmptora v vz strâmtora

strâmptori v vz strâmtora[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz strâmptora — LauraGellner

strâmtora [At: GCR II, 93/12 / V: (îvp) ~mpto~, ~ri (Pzi: ~resc), ~rim~, ~rimtori, (reg) ~mptori (Pzi: ~resc), ~ântori, (înv) străm~, ~rămtori, ~rămtura / Pzi: ~rez / E: strâmtoare] 1-2 vtr (Îvp; complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi ori drumuri, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. sau părți ori porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A (se) strâmta (7-8). 3 vt (Înv) A stingheri (1). 4 vt (Fig) A împiedica. 5-6 vtr (Îoc a se întinde) A (se) îngrămădi într-un spațiu (extrem de) redus. 7-8 vtr (Asr; pex; fig) A încolți. 9 vt (Înv) A constrânge (1). 10-11 vtr A face să se afle sau a se afla într-o situație dificilă. 12-13 vtr (Spc) A face să fie sau a fi (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă financiară. 14-15 vtr (Rar; pex) A sărăci (3-4). 16 vr (Reg; d. grâu; îf strântori) A se coace înainte de vreme.

strâmtori v vz strâmtora

strâmtură sf [At: URECHE, LET. I, 162/14 / V: (îvp) ~rim~, (reg) ~rânt~ / Pl: ~ri / E: strâmt + -ură] 1 (Îvp) Strâmtoare (1). 2 (Înv) Strâmtoare (3). 3 (Rar) Strâmtoare (4). 4 (Înv) Strâmtoare (7). 5 Privațiune.

strântori2 v vz strâmtora

strântură sf vz strâmtură

strimtora v vz strâmtora

strimtori v vz strâmtora

strimtură sf vz strâmtură

STRÂMTORA, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtori vb. IV] – Din strâmtoare.

STRIMTORA v. I v. strîmtora.

STRIMTURĂ s. f. v. strîmtură.

STRÎMTORA, strîmtorez, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales la participiu) A stingheri mișcările cuiva, a îngrămădi într-un loc strîmt, a băga la strîmtoare; a înghesui, a strînge. [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468. Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120. Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108. ◊ Fig. Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53. ♦ A obliga, a sili, a constrînge. (Atestat în forma strimtora) Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184. 2. Refl. A se mulțumi cu o viață mai modestă, a-și restrînge cheltuielile. Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97. Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234. – Variante: (regional) strimtora vb. I., (învechit) strîmtori (CONACHI, P. 304) vb. IV.

STRÎMTORI vb. IV v. strîmtora.

STRÎMTURĂ, strîmturi, s. f. (Învechit) Loc îngust, strîmtoare. (Atestat în forma strimtură) Acest loc așezat în strimturi era foarte nepriincios oastei turcești. ARHIVA R. I 109. – Variantă: strimtură s. f.

STRÎMTURĂ, strîmturi, s. f. (Înv.) Loc îngust, strîmtoare. – Lat *strinctura (= strictura).

A SE STRÂMTORA mă ~ez intranz. (despre persoane) A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai; a se restrânge. /Din strâmtoare

A STRÂMTORA ~ez tranz. 1) A restrânge în spațiu; a grămădi într-un loc îngust. 2) fig. pop. (persoane) A face să nimerească într-o situație grea; a pune la strâmtoare. 3) A face să se strâmtoreze. /Din strâmtoare

strâmtorà v. a aduce la strâmtoare.

strîmtoréz v. tr. (d. strîmtoare). Aduc la strîmtoare (la nevoĭe de banĭ): cheltuĭelile m’aŭ cam strîmtorat. Constrîng.

strîmtúră (est) și stri- (vest) f., pl. ĭ. Vechĭ. Strîmtoare, loc strîmt. Strîmtorare, constrîngere.

Ortografice DOOM

strâmtora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strâmtorez, 3 strâmtorează; 1 sg. să strâmtorez, 3 să strâmtoreze

strâmtora (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtorează

strâmtora vb., ind. prez. 1 sg. strâmtorez, 3 sg. și pl. strâmtorează

Sinonime

STRÂMTORA vb. v. burduși, constrânge, face, forța, ghemui, gâtui, îndesa, înghesui, îngrămădi, îngusta, obliga, sili, strâmta, sugruma, ticsi.

STRÂMTURĂ s. v. chei, defileu, dificultate, impas, încurcătură, îngustime, pas, strâmtoare, trecătoare.

strîmtora vb. v. BURDUȘI. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. GHEMUI. GÎTUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. ÎNGUSTA. OBLIGA. SILI. STRÎMTA. SUGRUMA. TICSI.

strîmtură s. v. CHEI. DEFILEU. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME. PAS. STRÎMTOARE. TRECĂTOARE.

Arhaisme și regionalisme

strântori, strântoresc, vb. IV refl. (reg.; despre grâu) a ajunge la maturitate înainte de vreme; a se coace prematur; a se pripi.

strâmtúră, strâmturi, s.f. Strâmtoare, loc îngust, defileu, chei; trecătoare, pas. ■ (top.) Strâmtura, loc. pe valea Izei. – Lat. *strinctura (DLRM); din strâmt + suf. -ură (MDA).

strâmtură, strâmturi, s.n. – Strâmtoare, loc îngust, defileu, chei; trecătoare, pas. ♦ (top.) Strâmtura, loc. pe Valea Izei, în Maramureșul istoric. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. *strinctura (DLRM); din strâmt + suf. -ură (MDA).

Intrare: strâmtora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtora
  • strâmtorare
  • strâmtorat
  • strâmtoratu‑
  • strâmtorând
  • strâmtorându‑
singular plural
  • strâmtorează
  • strâmtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtorez
(să)
  • strâmtorez
  • strâmtoram
  • strâmtorai
  • strâmtorasem
a II-a (tu)
  • strâmtorezi
(să)
  • strâmtorezi
  • strâmtorai
  • strâmtorași
  • strâmtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorează
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtora
  • strâmtoră
  • strâmtorase
plural I (noi)
  • strâmtorăm
(să)
  • strâmtorăm
  • strâmtoram
  • strâmtorarăm
  • strâmtoraserăm
  • strâmtorasem
a II-a (voi)
  • strâmtorați
(să)
  • strâmtorați
  • strâmtorați
  • strâmtorarăți
  • strâmtoraserăți
  • strâmtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtorează
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtorau
  • strâmtorară
  • strâmtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtori
  • strâmtorire
  • strâmtorit
  • strâmtoritu‑
  • strâmtorind
  • strâmtorindu‑
singular plural
  • strâmtorește
  • strâmtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtoresc
  • strâmtoream
  • strâmtorii
  • strâmtorisem
a II-a (tu)
  • strâmtorești
(să)
  • strâmtorești
  • strâmtoreai
  • strâmtoriși
  • strâmtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorește
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtorea
  • strâmtori
  • strâmtorise
plural I (noi)
  • strâmtorim
(să)
  • strâmtorim
  • strâmtoream
  • strâmtorirăm
  • strâmtoriserăm
  • strâmtorisem
a II-a (voi)
  • strâmtoriți
(să)
  • strâmtoriți
  • strâmtoreați
  • strâmtorirăți
  • strâmtoriserăți
  • strâmtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtoreau
  • strâmtoriră
  • strâmtoriseră
strămtora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strântori
  • strântorire
  • strântorit
  • strântoritu‑
  • strântorind
  • strântorindu‑
singular plural
  • strântorește
  • strântoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strântoresc
(să)
  • strântoresc
  • strântoream
  • strântorii
  • strântorisem
a II-a (tu)
  • strântorești
(să)
  • strântorești
  • strântoreai
  • strântoriși
  • strântoriseși
a III-a (el, ea)
  • strântorește
(să)
  • strântorească
  • strântorea
  • strântori
  • strântorise
plural I (noi)
  • strântorim
(să)
  • strântorim
  • strântoream
  • strântorirăm
  • strântoriserăm
  • strântorisem
a II-a (voi)
  • strântoriți
(să)
  • strântoriți
  • strântoreați
  • strântorirăți
  • strântoriserăți
  • strântoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strântoresc
(să)
  • strântorească
  • strântoreau
  • strântoriră
  • strântoriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strimtora
  • strimtorare
  • strimtorat
  • strimtoratu‑
  • strimtorând
  • strimtorându‑
singular plural
  • strimtorează
  • strimtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strimtorez
(să)
  • strimtorez
  • strimtoram
  • strimtorai
  • strimtorasem
a II-a (tu)
  • strimtorezi
(să)
  • strimtorezi
  • strimtorai
  • strimtorași
  • strimtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strimtorează
(să)
  • strimtoreze
  • strimtora
  • strimtoră
  • strimtorase
plural I (noi)
  • strimtorăm
(să)
  • strimtorăm
  • strimtoram
  • strimtorarăm
  • strimtoraserăm
  • strimtorasem
a II-a (voi)
  • strimtorați
(să)
  • strimtorați
  • strimtorați
  • strimtorarăți
  • strimtoraserăți
  • strimtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strimtorează
(să)
  • strimtoreze
  • strimtorau
  • strimtorară
  • strimtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strimtori
  • strimtorire
  • strimtorit
  • strimtoritu‑
  • strimtorind
  • strimtorindu‑
singular plural
  • strimtorește
  • strimtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strimtoresc
(să)
  • strimtoresc
  • strimtoream
  • strimtorii
  • strimtorisem
a II-a (tu)
  • strimtorești
(să)
  • strimtorești
  • strimtoreai
  • strimtoriși
  • strimtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strimtorește
(să)
  • strimtorească
  • strimtorea
  • strimtori
  • strimtorise
plural I (noi)
  • strimtorim
(să)
  • strimtorim
  • strimtoream
  • strimtorirăm
  • strimtoriserăm
  • strimtorisem
a II-a (voi)
  • strimtoriți
(să)
  • strimtoriți
  • strimtoreați
  • strimtorirăți
  • strimtoriserăți
  • strimtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strimtoresc
(să)
  • strimtorească
  • strimtoreau
  • strimtoriră
  • strimtoriseră
Intrare: strâmtură
strâmtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtură
  • strâmtura
plural
  • strâmturi
  • strâmturile
genitiv-dativ singular
  • strâmturi
  • strâmturii
plural
  • strâmturi
  • strâmturilor
vocativ singular —
plural —
strântură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strimtură
  • strimtura
plural
  • strimturi
  • strimturile
genitiv-dativ singular
  • strimturi
  • strimturii
plural
  • strimturi
  • strimturilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strâmtora, strâmtorezverb

  • 1. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468. DLRLC
    • format_quote Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120. DLRLC
    • format_quote Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108. DLRLC
    • format_quote figurat Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53. DLRLC
    • 1.1. Constrânge, obliga, sili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97. DLRLC
      • format_quote Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234. DLRLC
etimologie:
  • strâmtoare DEX '98 DEX '09

strâmtură, strâmturisubstantiv feminin

  • 1. învechit Loc îngust. DLRLC
    sinonime: strâmtoare
    • format_quote Acest loc așezat în strimturi era foarte nepriincios oastei turcești. ARHIVA R. I 109. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.