TRANSPARENT, -Ă, transparenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se distingă conturul și detaliile obiectelor; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază sub hârtia de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

transparent, ~ă [At: AR (1839), 374²/64 / V: (înv) ~rant, ~rente, ~rint, ~perant a, (fcr) stramperanturi snp / Pl: ~nți, ~e / E: fr transparent, it trasparente] 1 a (D. materiale sau medii) Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate. 2 a Prin care se poate vedea clar Si: străveziu. 3 a (Îs) Culori ~e Culori diferite, așezate una peste alta astfel încât culoarea principală să se vadă prin cea secundară, modificându-și nuanța. 4 a (Fig) Diafan (3). 5 a (Fig; d. oameni și manifestările lor) Care este ușor de ghicit sau de înțeles Si: clar, limpede. 6 a (Fig; d. cuvinte și sensul acestora) Care poate fî ușor înțeles Si: clar, evident. 7 a (Fig; d. atitudini) Care înfățișează în mod obiectiv anumite fapte, indiferent de implicațiile acestora. 8 sn Foaie de hârtie liniată cu linii groase, paralele, care se așază dedesuptul hârtiei de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. 9 sn Panou din material foarte fin, în spatele căruia sunt dispuse lumini, pentru a produce un efect decorativ. 10 sn (Mai ales îf transperant) Stor.

TRANSPARENT, -Ă, transparenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază dedesubtul hârtiei de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

TRANSPARENT¹, transparente, s. n. 1. Foaie de hîrtie liniată cu linii groase paralele, care se așază dedesubtul hîrtiei de scris, pentru a permite să se scrie în rînduri drepte. Într-o scrisoare caligrafiată cu transparent dedesubt, Vartolomeu Diaconu... îl ruga respectuos să-l miluiască și pe dînsul cu vreo acțiune Voievoda. C. PETRESCU, A. 354. 2. (Rar) Stor de pînză sau de șipci la ferestre; transperant.

TRANSPARENT, -Ă adj. 1. Prin care se poate vedea clar, străveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi înțeles, ghicit ușor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hîrtie pe care sunt trase linii groase paralele și care se pune dedesubtul hîrtiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].

TRANSPARENT, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, străveziu. ◊ diafan, subțire, delicat. 2. (fig.) ușor de înțeles. II. s. n. foaie liniată care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens)

TRANSPARENT² ~e n. Foaie de hârtie cu linii paralele groase, care se pune sub altă foaie, pentru a facilita scrierea în rânduri drepte. [Sil. trans-pa-] /<fr. transparent, it. transarente

transparent a. 1. străveziu, care lasă să treacă lumina și prin care se poate distinge lămurit obiectele: sticla e transparentă; 2. fig. ușor de pătruns, de cugetare: o alegorie transparentă; ║ n. 1. hârtie trasă cu linii negre și pusă sub o foaie spre a scrie drept; 2. jaluzea de ferestre.

*transparént, -ă adj. (mlat. transpárens, -éntis. V. a-parent). Pin care se vede fără nicĭ o întunecare, absolut străveziŭ (ca apa limpede, geamurile obișnuite ș. a.). Pin care se vede puțin: pînză transparentă. Fig. Ușor de priceput: aluziune transparentă. S. n., pl. e, 1. Hîrtie cu liniĭ drepte negre care se pune supt hîrtia pe care scriĭ ca să ducĭ rîndurile după liniile care transpar. 2. (poate după rus. transparént). Perdea de pînză saŭ și de bețișoare (stor) pusă în cadru ferestreĭ. (La început, s’aŭ numit așa jaluziile, care-s în adevăr transparente. În Munt. se zice și transperant, ceĭa ce e vulgar). Adv. În mod transparent: a vorbi prea transparent.

stramperanturi snp vz transparent

!transparent¹ (foaie; folie) s. n., pl. transparente

!transparent² (foaie, folie) (tran-spa-/trans-pa-) s. n., pl. transparente

transparent (foaie liniată) s. n. (sil. mf. trans-), pl. transparente

transparent (-tă), adj. – 1. Străveziu. – 2. (S. n.) Foaie liniată care se așază dedesubtul hîrtiei de scris. – 3. (S. n.) Stor. – Var. 3 transperant. Fr. transparent. Var. nu este clară. După Tiktin, se datorează unei confuzii cu transpirant. Pare mai degrabă un hiperurbanism care pornește de la pronunțarea fr. cu ã › rom. *transparant și redă greșit un e.