9 definiții pentru străpungător străpunzător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂPUNGĂTÓR, -OÁRE, străpungători, -oare, adj. Care străpunge sau dă impresia că străpunge, sfredelește; sfredelitor. – Străpunge + suf. -ător.

STRĂPUNGĂTÓR, -OÁRE, străpungători, -oare, adj. Care străpunge sau dă impresia că străpunge, sfredelește; sfredelitor. – Străpunge + suf. -ător.

străpungător, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~nză~ / Pl: ~i, ~oare / E: străpunge + -ător] 1 Care străpunge Si: pătrunzător, răzbătător, sfredelitor, străbătător (1), (liv) penetrant, (reg) străpungoi, (îvr) pătrunzăcios, (nob) străpungent. 2 (Fam; d. ochi, privire) Care caută să pătrundă, să surprindă, să înțeleagă Si: cercetător (2), iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor. 3 (Fig; d. senzații, sentimente) Care se manifestă cu intensitate Si: ascuțit2 (13), intens, pătrunzător, puternic, sfredelitor, violent, viu. 4 Care emoționează Si: mișcător, pătrunzător.

STRĂPUNGĂTÓR, -OÁRE, străpungători, -oare, adj. Care străpunge sau dă impresia că străpunge, sfredelește. Privirea le țîșnea în afară, străpungătoare ca un spin de oțel. DUMITRIU, B. F. 5. Cînd... am ridicat ochii, am întîlnit în față-mi ochii severi, străpungători ca niște spini de diamant, ai judecătorului meu. GALACTION, O. I 104. Voi să întindă mîna ca să le dea la o parte. O durere străpungătoare îi țintui brațul în loc. D. ZAMFIRESCU, R. 266.

STRĂPUNGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care străpunge, străbate; pătrunzător; penetrant. Vânt ~. Durere ~oare. /a străpunge + suf. ~tor

străpunzător, ~oare a vz străpungător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

străpungătór adj. m., pl. străpungătóri; f. sg. și pl. străpungătoáre

străpungătór adj. m., pl. străpungătóri; f. sg. și pl. străpungătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂPUNGĂTÓR adj. 1. v. chinuitor. 2. v. atent.

STRĂPUNGĂTOR adj. 1. chinuitor, intens, puternic, violent, viu, (fig.) ascuțit, sfredelitor. (Durere ~.) 2. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor. (O privire ~; ochi ~.)

Intrare: străpungător
străpungător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străpungător
  • străpungătorul
  • străpungătoru‑
  • străpungătoare
  • străpungătoarea
plural
  • străpungători
  • străpungătorii
  • străpungătoare
  • străpungătoarele
genitiv-dativ singular
  • străpungător
  • străpungătorului
  • străpungătoare
  • străpungătoarei
plural
  • străpungători
  • străpungătorilor
  • străpungătoare
  • străpungătoarelor
vocativ singular
plural
străpunzător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)