STRĂPUNGĂTOR, -OARE, străpungători, -oare, adj. Care străpunge sau dă impresia că străpunge, sfredelește. Privirea le țîșnea în afară, străpungătoare ca un spin de oțel. DUMITRIU, B. F. 5. Cînd... am ridicat ochii, am întîlnit în față-mi ochii severi, străpungători ca niște spini de diamant, ai judecătorului meu. GALACTION, O. I 104. Voi să întindă mîna ca să le dea la o parte. O durere străpungătoare îi țintui brațul în loc. D. ZAMFIRESCU, R. 266.