17 definiții pentru strănepot strănăpot strenepot strinipot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunicii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui. 2. S. m. pl. Urmași, descendenți. – Pref. stră- + nepot.

strănepot, ~oa smf [At: (a. 1644) IORGA, S. D. V, 537 / V: (înv) ~năp~, ~ren~, ~rinip~ / Pl: ~oți, ~oate / E: stră- + nepot] 1 Persoană considerată în raport cu străbunicii. 2 Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică considerat în raport cu bunicii. 3 Copil al nepotului de frate sau de soră considerat în raport cu unchii și mătușile sale Si: (rar) răznepot. 4 (Fam; mai ales la vocativ) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează alteia mai tinere sau unui copil. 5 (De obicei la masculin plural) Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui) Si: descendent (2), urmaș.

STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, subst. 1. S. m. și f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii (2) lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui. 2. S. m. pl. Urmași, descendenți. – Stră- + nepot.

STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, s. m. și f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu bunicii; copil al nepotului de frate, considerat în raport cu unchii și mătușile sale. După ce-a trăit ani nouăzeci și nouă, a lăsat strănepoților moștenire moara și mai ales învățăturile sale. SADOVEANU, N. P. 141. Era Ionel ciobănelu, un strănepot al lui, rămas orfan de cînd era mic de tot. BUJOR, S. 70. El e strănepot de frate Lui Raton, care odată Trăia de zgomot departe, Într-o cameră privată. ALEXANDRESCU, M. 208. 2. (La pl.) Urmași, descendenți. [Oamenii] renasc în strănepoți. EMINESCU, N. 53. Semănau ghindă, de creșteau dumbrăvi pentru ca să aibă strănepoții lemne de ars. NEGRUZZI, S. I 246. Sîngele părinților în vinele strimte ale strănepoților a secat. RUSSO, S. 147.

STRĂNEPÓT ~ți m. 1) Fiu al nepotului sau al nepoatei în raport cu străbunicii. 2) la pl. Urmași ai generației anterioare. /stră- + nepot

strănepot m. 1. fiu de nepot sau de nepoată; 2. pl. posteritatea cea mai depărtată, urmașii îndepărtați: strănepoții noștri.

strănepót, -oátă s. (stră- și nepot). Fiu fiuluĭ saŭ maĭ departe în linie dreaptă. Pl. Urmașĭ, descedențĭ.

strănăpot, ~oa smf vz strănepot

strenepot, ~oa smf vz strănepot

strinipot, ~oa smf vz strănepot

STRĂNEPOÁTĂ ~e f. Fiică a nepotului sau a nepoatei în raport cu străbunicii. /stră- + nepoată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strănepót s. m., pl. strănepóți

strănepót s. m., pl. strănepóți

strănepoátă s. f., g.-d. art. strănepoátei; pl. strănepoáte

strănepoátă s. f., g.-d. art. strănepoátei; pl. strănepoáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂNEPÓT s. (rar) răznepot.

Intrare: strănepot
strănepot substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strănepot
  • strănepotul
  • strănepotu‑
plural
  • strănepoți
  • strănepoții
genitiv-dativ singular
  • strănepot
  • strănepotului
plural
  • strănepoți
  • strănepoților
vocativ singular
plural
strănăpot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strenepot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strinipot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)