16 definiții pentru strămoș stremoș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂMÓȘ, -OÁȘĂ, strămoși, -oașe, s. m. și f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și din care descind membrii aceleiași familii; (la m. pl.) generații anterioare, înaintașii unui neam, unui popor care au trăit într-o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic (2). 2. Străbunic (1). – Pref. stră- + moș.

strămoș, ~oașă smf [At: CORESI, EV. 173 / V: (rar) ~rem~ / Pl: ~i, ~oașe / E: stră- + moș] 1 Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și care aparține aceluiași neam. 2 (Mpl) Generații anterioare, înaintași (care au viețuit într-o epocă îndepărtată) Si: predecesori Vz predecesor (2), străbun, (îvr) moș, (înv) protopărinte, (înv; asr) străbunic. 3 Tatăl sau mama bunicului sau a bunicii, considerați în raport cu strănepoții Si: străbun (1), străbunic (1), răzbunic, (rar) răzbun1.

STRĂMÓȘ, -OÁȘĂ, strămoși, -oase, s. m. și f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și care aparține aceleiași familii; (la m. pl.) generații anterioare, înaintași care au trăit într-o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic (2). 2. Străbun (2). – Stră- + moș.

STRĂMÓȘ, -OÁȘĂ, strămoși, -oașe, s. m. și f. 1. Persoană care a trăit cu cîteva generații înaintea cuiva și care aparține aceluiași neam cu acesta; (mai ales la pl.) generații anterioare, înaintași care au viețuit într-o epocă îndepărtată; străbuni. Ne spunea zîmbind că se simte cel mai vechi pămîntean dintre toți, căci strămoșii lui stau aici dinainte de descălecarea Moldovei. SADOVEANU, E. 177. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. EMINESCU, O.I 151. Locuri pline de aducere-aminte a strămoșilor noștri, de povești fantastice și, mai ales, de doine armonioase. ALECSANDRI, C. 36. Ce-ar fi ajuns pămîntul acesta, dacă strămoșii noștri ar fi dormitat și ei! RUSSO, S. 147. ◊ Fig. Superb, strămoș de codri, cu frunze-ncoronat, Stejarul, rămas singur pe cîmpul de năgară, Se pare o fantasmă din lumea legendară. ALECSANDRI, P. III 325. ◊ Loc. adv. Din moși-strămoși v. moș. 2. Tatăl bunicului sau al bunicii, considerat în raport cu strănepoții săi; străbunic. Strămoșul vorbea încet, fără să dea din mîni, cu trupul neclintit. SADOVEANU, O. VII 372. Care strămoși ai lui zicea și ei c-o știu De la un alt strămoș ce nu mai este viu. ALEXANDRESCU, P. 130.

STRĂMÓȘ ~oáșă (~óși, ~oáșe) m. și f. mai ales la pl. Persoană care aparține generației precedente; străbun. ◊ Din moși ~i din vremuri foarte îndepărtate. /stră- + moș

strămoș m. străbun: din moși strămoși [V. moș (cf. străbun)).

strămóș, -oáșă s. (stră- și moș). Străbun, rudă îndepărtată din care te scoborĭ tu în linie dreaptă: Romaniĭ îs strămoșiĭ Românilor. Din moșĭ strămoșĭ, din noaptea timpurilor: Românii îs în Dacia din moșĭ strămoșĭ, acest obiceĭ e din moșĭ strămoșĭ (tradițional). V. get-beget.

stremoș, ~oașă smf vz strămoș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strămóș s. m., pl. strămóși

strămóș s. m., pl. strămóși

din moși-strămóși loc. adj., loc. adv.

din moși-strămóși loc. adv., loc. adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂMÓȘ s. 1. v. străbunic. 2. (la pl.) părinți (pl.), străbuni (pl.). (Datină rămasă de la ~i.)

STRĂMOȘ s. 1. străbun, străbunic, (înv.) protopărinte. (E un ~ de-al meu.) 2. (la pl.) părinți (pl.), străbuni (pl.). (Datină rămasă de la ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AD PATRES (lat.) la strămoși – Locuțiune folosită în expresiile familiare: a se întoarce ad patres („a muri”), a trimite ad patres („a ucide, a trimite pe lumea cealaltă”).

Intrare: strămoș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strămoș
  • strămoșul
  • strămoșu‑
plural
  • strămoși
  • strămoșii
genitiv-dativ singular
  • strămoș
  • strămoșului
plural
  • strămoși
  • strămoșilor
vocativ singular
  • strămoșule
plural
  • strămoșilor
stremoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strămoș, -oașă strămoașă stremoș

  • 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și din care descind membrii aceleiași familii.
    surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Ne spunea zîmbind că se simte cel mai vechi pămîntean dintre toți, căci strămoșii lui stau aici dinainte de descălecarea Moldovei. SADOVEANU, E. 177.
      surse: DLRLC
    • Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. EMINESCU, O.I 151.
      surse: DLRLC
    • Locuri pline de aducere-aminte a strămoșilor noștri, de povești fantastice și, mai ales, de doine armonioase. ALECSANDRI, C. 36.
      surse: DLRLC
    • Ce-ar fi ajuns pămîntul acesta, dacă strămoșii noștri ar fi dormitat și ei! RUSSO, S. 147.
      surse: DLRLC
    • figurat Superb, strămoș de codri, cu frunze-ncoronat, Stejarul, rămas singur pe cîmpul de năgară, Se pare o fantasmă din lumea legendară. ALECSANDRI, P. III 325.
      surse: DLRLC
  • 2. Tatăl bunicului sau al bunicii, considerat în raport cu strănepoții săi; străbunic.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Strămoșul vorbea încet, fără să dea din mîni, cu trupul neclintit. SADOVEANU, O. VII 372.
      surse: DLRLC
    • Care strămoși ai lui zicea și ei c-o știu De la un alt strămoș ce nu mai este viu. ALEXANDRESCU, P. 130.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix stră- + moș.
    surse: DEX '09