25 de definiții pentru strâmtora strâmtori strămtora strămtori strămtura strâmptora strâmptori strântori strimtora strimtori (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.

strâmtora [At: GCR II, 93/12 / V: (îvp) ~mpto~, ~ri (Pzi: ~resc), ~rim~, ~rimtori, (reg) ~mptori (Pzi: ~resc), ~ântori, (înv) străm~, ~rămtori, ~rămtura / Pzi: ~rez / E: strâmtoare] 1-2 vtr (Îvp; complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi ori drumuri, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. sau părți ori porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A (se) strâmta (7-8). 3 vt (Înv) A stingheri (1). 4 vt (Fig) A împiedica. 5-6 vtr (Îoc a se întinde) A (se) îngrămădi într-un spațiu (extrem de) redus. 7-8 vtr (Asr; pex; fig) A încolți. 9 vt (Înv) A constrânge (1). 10-11 vtr A face să se afle sau a se afla într-o situație dificilă. 12-13 vtr (Spc) A face să fie sau a fi (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă financiară. 14-15 vtr (Rar; pex) A sărăci (3-4). 16 vr (Reg; d. grâu; îf strântori) A se coace înainte de vreme.

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.

A STRÂMTORÁ ~éz tranz. 1) A restrânge în spațiu; a grămădi într-un loc îngust. 2) fig. pop. (persoane) A face să nimerească într-o situație grea; a pune la strâmtoare. 3) A face să se strâmtoreze. /Din strâmtoare

A SE STRÂMTORÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai; a se restrânge. /Din strâmtoare

strâmtorà v. a aduce la strâmtoare.

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.

strâmptora v vz strâmtora

strâmptori v vz strâmtora[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz strâmptora LauraGellner

strântori2 v vz strâmtora

STRÎMTORÁ, strîmtorez, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales la participiu) A stingheri mișcările cuiva, a îngrămădi într-un loc strîmt, a băga la strîmtoare; a înghesui, a strînge. [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468. Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120. Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108. ◊ Fig. Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53. ♦ A obliga, a sili, a constrînge. (Atestat în forma strimtora) Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184. 2. Refl. A se mulțumi cu o viață mai modestă, a-și restrînge cheltuielile. Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97. Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234. – Variante: (regional) strimtorá vb. I., (învechit) strîmtorí (CONACHI, P. 304) vb. IV.

STRÎMTORÍ vb. IV v. strîmtora.

strîmtoréz v. tr. (d. strîmtoare). Aduc la strîmtoare (la nevoĭe de banĭ): cheltuĭelile m’aŭ cam strîmtorat. Constrîng.

arată toate definițiile

Intrare: strâmtora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtora
  • strâmtorare
  • strâmtorat
  • strâmtoratu‑
  • strâmtorând
  • strâmtorându‑
singular plural
  • strâmtorea
  • strâmtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtorez
(să)
  • strâmtorez
  • strâmtoram
  • strâmtorai
  • strâmtorasem
a II-a (tu)
  • strâmtorezi
(să)
  • strâmtorezi
  • strâmtorai
  • strâmtorași
  • strâmtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtora
  • strâmtoră
  • strâmtorase
plural I (noi)
  • strâmtorăm
(să)
  • strâmtorăm
  • strâmtoram
  • strâmtorarăm
  • strâmtoraserăm
  • strâmtorasem
a II-a (voi)
  • strâmtorați
(să)
  • strâmtorați
  • strâmtorați
  • strâmtorarăți
  • strâmtoraserăți
  • strâmtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtorau
  • strâmtora
  • strâmtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtori
  • strâmtorire
  • strâmtorit
  • strâmtoritu‑
  • strâmtorind
  • strâmtorindu‑
singular plural
  • strâmtorește
  • strâmtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtoresc
  • strâmtoream
  • strâmtorii
  • strâmtorisem
a II-a (tu)
  • strâmtorești
(să)
  • strâmtorești
  • strâmtoreai
  • strâmtoriși
  • strâmtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorește
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtorea
  • strâmtori
  • strâmtorise
plural I (noi)
  • strâmtorim
(să)
  • strâmtorim
  • strâmtoream
  • strâmtorirăm
  • strâmtoriserăm
  • strâmtorisem
a II-a (voi)
  • strâmtoriți
(să)
  • strâmtoriți
  • strâmtoreați
  • strâmtorirăți
  • strâmtoriserăți
  • strâmtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtoreau
  • strâmtori
  • strâmtoriseră
strămtora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strântori
  • strântorire
  • strântorit
  • strântoritu‑
  • strântorind
  • strântorindu‑
singular plural
  • strântorește
  • strântoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strântoresc
(să)
  • strântoresc
  • strântoream
  • strântorii
  • strântorisem
a II-a (tu)
  • strântorești
(să)
  • strântorești
  • strântoreai
  • strântoriși
  • strântoriseși
a III-a (el, ea)
  • strântorește
(să)
  • strântorească
  • strântorea
  • strântori
  • strântorise
plural I (noi)
  • strântorim
(să)
  • strântorim
  • strântoream
  • strântorirăm
  • strântoriserăm
  • strântorisem
a II-a (voi)
  • strântoriți
(să)
  • strântoriți
  • strântoreați
  • strântorirăți
  • strântoriserăți
  • strântoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strântoresc
(să)
  • strântorească
  • strântoreau
  • strântori
  • strântoriseră
strimtora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimtori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)